Trecerea timpului așază peste locurile copilăriei pecetea nostalgiei, în timp ce toposurile mirării de-odinioară se sustrag ancorării în palpabilul de zi cu zi. Ungherele camerelor, podul sau grădina din spatele casei devin izvor de reverie pentru memoria afectivă, dobândind astfel și funcții poetice. De microcosmosul familial se lasă inspirată și scriitoarea Sonja Danowski, propunând cititorilor o nouă capodoperă literar-vizuală – „Secretul din grădina bunicului”. Povestirea debutează într-o zi de vacanță, cu un țârâit telefonic. Bunicul Anei s-a împiedicat în grădină de o rădăcină, iar acum zace în spital, cu piciorul rupt! Și totuși, acesta se simte bine, piciorul nu-l doare atât de tare, însă trebuie să rămână sub supraveghere medicală preț de câteva zile. De aceea, Ana se oferă să aibă grijă de plantele din grădina lui, așa cum fusese învățată. Odată ajunsă acasă, Ana își verifică notițele din caiet despre plantele bunicului, își ia bicicleta și pe cățelul Figo și pornește spre grădină. Aici, fetița găsește pomi, arbuști și plante de toate felurile, dar și o sumedenie de insecte. Cu toate acestea, adevăratul spectacol botanic se răsfiră în seră unde plantele sensibile cultivate de bunicul sunt protejate de dăunători: gălbenele, dalii, crini, gulii, dovlecei, lupini dulci sau felurite salate. Ana udă cu atenție florile, iar Figo privește legumele. Terminându-și treaba, fetița o întâlnește și pe prietena sa Emi care avu la dispoziție răgazul de a-l picta pe jucăușul cățel. La finalul zilei,Ana îi transmite bunicului un raport favorabil: lupinilor le merge foarte bine, florile sunt udate, iar castraveții mai au puțin până se coc. Însă, a doua zi, după o noapte cu nori negri și ploaie cu găleata, deschizând ușa serei, Ana are parte de o surpriză neplăcută! Crinii, lupinii, clopoțeii și daliile, dimpreună cu alte plante, au fost ciugulite de melci. Va reuși fetița să salveze plantele până la întoarcerea bunicului acasă? În plus, ce îi va spune Ana bunicului său și cum va primi el vestea? Dar întâlnirea lectorului cu această lume figurativă, reprezentată de scriitoarea Sonja Danowski, nu îi stârnește acestuia numai curiozitatea, ci îi mijlocește și accesul la unele valori identificabile în subsidiarul narativ. Astfel, o primă chestiune problematizată odată cu derularea cadrelor rupte din realitatea înconjurătoare este ideea de responsabilitate, respectiv asumarea acesteia în contextul cotidian. Responsabilitatea nu este monoformă, ne spune Sonja Danowski expunâdu-și protagonista, ci se coagulează în multiple nuanțe. De aceea, urmărind desfășurarea acțiunii, întrezărim ca elemente constitutive de la frisonul entuziasmului, premergător acțiunii propriu-zise, până la mulțumirea (de sine și a celor din jur) survenită ca urmare reușitei. Cu alte cuvinte, Ana își asumă cu însuflețire o răspundere și o îndeplinește, bucurându-se de (aparenta) ispravă atât ea, cât și bunicul. Pe de altă parte, invazia melcilor atrage noi variabile în ecuația responsabilității – eșecul, tristețea, dezamăgirea și importanța sincerității. Ana, deși tentată inițial să cosmetizeze incidentul, refuză potențarea nefericitei întâmplări prin minciună. Prin dorința de a mărturisi realitatea, fetița minimizează posibila mâhnire a bunicului la o poznă reparabilă, convertind neputința de a-și fi împlinit responsabilitatea din planul fizic într-o reușită în plan moral – asumarea adevărului indiferent de consecințe. În fond, armonia va domni iar peste sera de plante, iar Ana va fi învățat o lecție. Ei bine, coordonata moralizatoare a operei este dublată de o dimensiune pedagogică, impregnată la nivelul scriptico-imagistic. Incursiunea în lumea textual-vizuală devine sinonimă unui tur virtual în lumea plantelor, în timp ce paginile cărții dezvăluie informații demne de o enciclopedie. Notițele din caietul Anei devin și notițele cititorului, iar inserțiile referitoare la tehnicitatea unor aspecte privind grădinăritul înlesnesc înțelegerea și eventuala apropriere a unor deprinderi practice. Secretul din grădina bunicului se revelează, așadar, ca o povață despre implicațiile responsabilității și ca un memento că binele va renaște oricum, în ciuda oricăror vicisitudini.
Cărți,multe cărți.
