Pentru mulţi oameni, cuvântul „moarte” pare a fi o interdicţie definitivă şi lipsită de speranţă. Un gol negru plin de mister şi de confuzie, deoarece reprezintă o separare faţă de lumea fizică, singurul loc în care ei ştiu că există în mod cert. Ca multe lucruri în viaţă, moartea este ceva necunoscut şi e învăluită în mister, în folclor şi superstiţie, prin urmare, este ceva de temut. Cu toate acestea, ştim că toată lumea va trebui să o experimenteze în final. Indiferent cât de mult ne-am dori să o împingem în spatele minţii noastre şi să nu ne mai gândim la ea, ştim că trupul acesta este muritor şi va expira într-o zi. Ce se va întâmpla atunci? Va pieri şi personalitatea pe care o considerăm a fi noi înşine, odată cu învelişul fizic? Această viaţă constituie oare tot ce există? Sau mai există ceva în plus, ceva rar şi frumos, dincolo de ceea ce ştim că este viaţa? Poate că Biserica are dreptate când predică despre Rai, pentru cei buni şi evlavioşi, şi despre iad, pentru cei răi şi blestemaţi. Mânată de curiozitatea mea insaţiabilă, eu sunt mereu în căutarea răspunsurilor şi cred că mai există mulţi oameni care împărtăşesc dorinţa mea de a cunoaşte adevărul. Viaţa noastră ar fi mult mai uşoară dacă ne-am putea trăi timpul în fericire şi în iubire, fără să ne temem de ceea ce se află la sfârşit.
Cărți,multe cărți.
