«Cănd a venit "ceasul Lui, sus le-a spus celor care erau cu El în Ghetsemani Petru, lacob şi Ioan, cei mai apropiati şi iubiti ucenici ai Lui): "Sculaţi-vă, să mergem.' (cf. Mc 14,42). Nu trebuia "să meargă" numai El să împlinească voia Tatălui, ci şi ei, de asemenea, împreună cu El. Chiar dacă aceste cuvinte inseamnă vremuri de încercare, un mare efort şi o cruce dureroasă, nu trebuie să ne fie teamă de nimic. Aceste cuvinte poartă în ele şi acea bucurie şi pace care sunt roadele credintei. Iubirea dumnezeiască nu aşază pe umerii noştri poveri pe care să nu le putem purta, şi nu ne prezintă exigenţe cărora să nu le putem face faţă. Dacă ne cheamă, El vine şi cu ajutorul necesar. Spun acestea dintr-un loc în care m-a adus iubirea lui Cristos Mântuitorul, cerandu-mi să plec de pe meleagurile mele şi, în altă parte, prin mila Lui, să aduc roade care să rămână (cf. in 15,16). Repetând cuvintele invătătorului şi Domnului nostru, şi eu vă adresez fiecăruia in parte chemarea: "Sculaţi-vă, să mergem!- Să mergem increzători în Cristos. El ne va insoţi pe această cale până la tinta pe care doar El o cunoaşte.»
Cărți,multe cărți.
