Preotul Iova Firca (1908-1988), licenţiat nu doar al Facultăţii de Teologie, dar şi al Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, subliniază faptul că multa ştiinţă îl apropie pe om de Dumnezeu, pe când puţina ştiinţă îl îndepărtează de El. Studiul retipărit acum, Cosmogonia biblică şi teoriile științifice (1943), erudit şi bine articulat, străbătut de un admirabil patos mărturisitor şi apologetic, nu doar că luminează, din pers-ectivă. creştin-ortodoxă, raportul complex dintre religie şi ştiinţă (spulberând teza incompatibilităţii lor), dar aduce în faţa generaţiei de astăzi, ca pe o reamintire care obligă, o nouă dovadă despre nivelul cultural şi efervescenţa creatoare la care ajunsese Teologia românească în perioada interbelică. Deşi autorul nu a mai apucat să scrie şi proiectatul volum al doilea şi deşi informaţia sa ştiinţifică, impresionantă, se opreşte în mod fatal la nivelul anilor `40 (când cartea a văzut lumina tiparului), studiul rămâne în multe privinţe util şi actual, atât sub aspect ermeneutic, cât şi sub aspect metodologic. El se dovedeşte interesant nu numai pentru teolog, dar şi pentru orice intelectual onest cu preocupări religioase, filosofice sau ştiinţifice, care ar dori să capete o îndrumare într-o problematică prea adeseori prezentată tendenţios şi unilateral, mai ales sub presiunea ideologiei marxiste.
Cărți,multe cărți.
