Volumul cuprinde 27 de scrisori adresate de LIA MANOLIU fratelui sau mai mic, Iacint Manoliu, in anul 1968, an in care Lia a devenit campioana olimpica la aruncarea discului, la Jocurile Olimpice de la Mexico-City.In acel an, Iacint Manoliu se afla in Statele Unite ale Americii, plecat pentru un stagiu de cercetare si studii, cu o bursa Fulbright.Scrisorile, trimise de Lia Manoliu din Romania si din tarile in care se afla pentru a participa la concursuri internationale, se constituie intr-un jurnal al acelui an, in paginile caruia putem urmari gandurile, stradaniile si succesele legendarei campioane, vestita pentru participarea ei la 6 olimpiade si pentru castigarea mai multor medalii olimpice, intre care o medalie de aur la Mexico-City.Textul scrisorilor este completat de comentariile lui Iacint Manoliu, de o scurta poveste a vietii Liei Manoliu, precum si de gandurile Liei despre olimpism si despre cele 6 olimpiade ale ei, marturisite intr-un interviu dat la TVR in preajma Jocurilor Olimpice din 1996 de la Atlanta, cand Lia Manoliu era Presedinte al Comitetului Olimpic Roman.Este interesant de urmarit cum difera tonul scrisorilor Liei Manoliu, functie de locul din care sunt trimise: rezervat si retinut, cu constiinta faptului ca scrisoarea va fi citita de Securitate, atunci cand sportiva scrie din Romania, si mult mai liber, cu comentarii amuzante, neretinute, atunci cand scrie din tarile in care participa la competitii.Draga Tucule,Traiesc una dintre cele mai interesante experiente din viata: sunt singura, singura in Italia. Iti scriu de la o masa de seara, intr-un mic han din Bolzano. In jur un grup de fete vesele, atletele din Verona care au binevoit sa ma transporte de la Merano. Sunt dupa concurs si dupa trei pahare de ?rosso?, asa ca o sa-mi ierti stilul si prostiile. Nu uit, in primul rand, rezultatul 55,32 locul I, cel mai bun rezultat al concursului. Am primit pentru el o medalie de aur adevarat cu inscriptia pe verso ?Il presidente de la repubblica?, plus doua cupe mari care imi incurca socotelile la transport. Si la bila am iesit a doua cu 13,80 si am primit, inchipuieste-ti, un album enorm de piele si o trusa stilou-creion pentru acest rezultat minunat. Stau in capul mesei ca oaspete de onoare si toti graviteaza in jur ca si la concurs. Pe locul II a fost Nemcova 51 m. - Scrisoarea a XIII-a, Bolzano, 23 mai 1968Draga Tucule,Iar iti scriu dupa concurs, de data asta cu un rezultat mare: 57,98!!! si locul I!! pe II nici mai mult nici mai putin decat Westerman 57,67!!Deplasarea este foarte scurta. Ieri, adica sambata, am plecat din Bucuresti cu un IL-14 ? cursa speciala ? care ne-a zgaltait mai bine de 8 ore pana la Düsseldorf. De-acolo cu masina inca 200 km, am ajuns de-abia seara la Osnabrück. [?] Azi dimineata ne-am fatait prin oras; mi s-a rupt inima de ceea ce am putut vedea aici. Au niste vitrine cu lucruri atat de bune si frumoase, parca depasesc tot ce-am vazut noi pana acum. La ora 15 a inceput concursul cu aruncarea discului. Pe toate afisele si in toate vitrinele era fotografiata Liesel Westerman. Intr-adevar, anul asta a fost cea mai buna aruncatoare, are vreo trei concursuri peste 60 m. Chit ca Spielberg (RDG) i-a batut recordul mondial cu 61,46, ea ramane totusi cea mai buna. Toti ochii erau deci pe disc. Prima aruncare eu si inceputul a fost penibil, vreo 53 m. Ea are primele trei aruncari proaste si depasite, eu in schimb cresc mereu: 54,60; 55,80; 57,98. Iti poti inchipui ce m-am bucurat si cat am topait! Dintr-a patra aruncare si ea 57,67 si iarasi doua proaste si concursul e gata. - Scrisoarea a XVII-a, Osnabrück, 30 iunie 1968
Cărți,multe cărți.
