Buzera e un practician, nu un teoretician al postmodernismului care - insa - exercita asupra lui o atractie irezistibila, cu motivatii in structura personalitatii sale. Cartea cu care a debutat a fost elocventa in acest sens: se chema Literatura romana fata cu postmodernismul (1966), dar nu era un studiu teoretic, ci... o monografie a ?Scolii de la Tirgoviste? (a doua dupa cea publicata in 1922 de Mihai Dragolea, In exercitiul fictiunii - alt filo-?tirgovistean?...). Parafraza caragialiana din titlu indica si un strop de autoironie, de relativism in fata teoriei. Fapt este ca seductia - pe de o parte - a scrierilor multiplu-rafinate ale trio-ului Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olareanu, ca si - pe de alta - intuitia naturii sale postmoderne definesc personalitatea lui Ion Buzera, indicand fara gres ca sub pragmatismul expresiei critice palpita straturi mai profunde de sensibilitate. Probabil ca diagnosticianul are secrete nostalgii fata de - bunaoara - subtilitatile scriiturii confesive...(Ion Bogdan Lefter) n
Cărți,multe cărți.
