Schiţă pentru o autoanaliză, ultimul text al lui Pierre Bourdieu, publicat postum, ne propune - pe armătura propriului sistem teoretic şi metodologic - eboşa traiectoriei sale personale şi intelectuale. Prevestită de „insolitele confesiuni impersonale" din Meditaţii pascaliene, demarată ca proiect în partea finală a ultimului curs pe care l-a ţinut la Collège de France, volumul se vrea o autosocioanaliză. Proiectul lui intelectual este de a găsi acel „loc geometric al tuturor perspectivelor" despre care vorbea Leibniz, evitând atât „excesul de proximitate", cât şi „excesul de distanţă", încercând să nu devină „ideologul propriei sale vieţi". Rezultatul - un balans eroic şi, pe alocuri, improbabil între personal şi impersonal - este cea mai frumoasă şi mai adevărată carte a lui Pierre Bourdieu.
Cărți,multe cărți.
