Scene de viata provinciala

Putini scriitori se bucura de o asemenea apreciere critica internationala si de atat de multi admiratori in lumea literara ca J.M. Coetzee. Si totusi laureatul Premiului Nobel pentru literatura a vorbit rar despre sine inainte de publicarea volumului Copilarie, in 1997, o poveste stralucit scrisa, evocand radacinile si inceputurile unui tanar autor. Au urmat apoi Tinerete, intens, cu multe aspecte sensibile, si Miezul verii, inovator si surprinzator de amuzant. Trei volume de memorii fictionalizate, acum revizuite de J.M. Coetzee si reunite sub un singur titlu, Scene de viata provinciala, se constituie intr-un portret sfasietor, desi adesea comic, al artistului care se lupta sa-si gaseasca propriul drum, dezamagit de relatiile amoroase, lumea universitara si climatul politic incins din Cape Town in epoca apartheidului, un portret realizat de unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Nici o tragedie nu marcheaza primii ani ai micului John, nici o trauma nu ii umbreste copilaria. Totusi, baiatul se simte - si apoi, din orgoliu, alege sa fie - singur si la scoala, si in familie. Dar lipsa de comunicare si comuniune are un pandant: privirea lucida asupra realitatii. Drumul spre adevarata intelegere si dreapta judecata nu este insa usor, mai cu seama in regimul de apartheid al Africii de Sud. Impins de dorinta de a deveni poet, tanarul absolvent al facultatii de matematica fuge la Londra. Aici traieste acut sentimentul imposturii si se adanceste intr-o depresie care ii seaca energiile. Intr-un univers fara perspective, dominat de aceleasi automatisme care ii definesc lui insusi existenta cotidiana, rareori intrerupte de experiente erotice sordide, esecul pare sa-i guverneze orice incercare de a comunica. Ca si aparenta incapacitate de a-si intelege semenii, asa cum reiese din marturisirile catorva persoane care i-au fost aproape in varii momente ale vietii - patru femei si un barbat -, intervievate de un jurnalist acreditat sa-i inchege biografia regretatului scriitor John Coetzee. Apare astfel portretul unei sensibilitati exacerbate, lipsite de alinare atat in mediul edenic al fermei bunicilor, cat si alaturi de femeile in prezenta carora a indraznit sa-si abandoneze masca taciturnului. Cinci interviuri catusi de putin magulitoare, chiar socante, ce ilumineaza noi fatete ale personajului Coetzee, dar enigma persista, caci ele nu-i intregesc niciodata portretul.