Sarbatoreste ziua de ieri

Urmand succesului Golani de lux, volumul de debut al autorului, Sarbatoreste ziua de ieri se adanceste si mai mult in viata fermecatoare a avocatului Titus Spanu, cu povesti si amintiri mai intime si mai savuroase care nu iti dau pace mult timp dupa ce ai pus cartea deoparte. Sinceritatea si indrazneala autorului fac deliciul fiecarui capitol, unde, printre alte aventuri personale, mici istorii ale unor personaje cunoscute din viata social-politica si cultural-artistica romaneasca pot fi citite cu nume si prenume, garantand inca o data probitatea memorialisticii, spusa cu entuziasm captivant. Aventura vietii lui Titus Spanu indeamna sa sarbatoresti ziua de ieri, dar se manifesta intr-un carpe diem continuu, o filosofie epicuriana ce i-a adus dragostea atator femei si admiratia barbatilor deopotriva. Iubeste viata si vei fi iubit de ea inapoi, acesta este firul de aur care brodeaza povestirile, dublat de o incredere in sine ce dezarmeaza cu sarmul ei. Sarbatoreste ziua de ieri este o carte care te molipseste de viata, iar autorul poate parea el insusi un personaj literar, caci rarisimi sunt oamenii care stiu ce vor si obtin chiar mai mult de atat. Alexandru OPRESCU Fragment: " Ajuns acasa, cu toate ca era tarziu, nu am rezistat tentatiei de a deschide pretiosul jurnal si iata ca de-abia la cinci dimineata l-am scapat din maini, adormind cu lumina aprinsa. Somnul mi-a fost agitat, cu vise in care personajele din jurnal imi apareau mai vii, mai sarjate, mai impresionante decat atunci cand le-am „contactat" citind paginile scrise de Vinicius. Cand m-am trezit, in loc sa ma pregatesc pentru ritualul zilnic si sa ma duc la birou, am ramas in pat si recuperand jurnalul din locul unde cazuse, am continuat sa-l „explorez". Nu m-am mai dus la tribunal, am inchis telefoanele, mi-am expediat menajera si, cu ajutorul mai multor cafele, am terminat citirea intregului jurnal. Apoi, am recitit o parte dintre paginile unde intamplarile si personajele au constituit, in visele mele intrerupte de trezire, un film. Da, un film rascolitor. Mai vreau astfel de filme si voi citi in continuare, si fiindca am dormit putin s-ar putea sa adorm din nou si iarasi sa visez o reconstituire a celor citite, in noi pelicule regizate mai bine decat de Spielberg. Dar de cine? Nu stiu, nu stie nimeni, nu l-a cunoscut nimeni. S-ar putea sa fie ascuns in creierul nostru. Oricum, nu voi aprofunda subiectul, dar ma rezum a constata ca acest proiector de vise, de multe ori, cand te trezesti constati ca ti-a influentat deciziile pentru o zi, o viata. Marturisirile orale sau scrise ale unor oameni sunt spectaculoase. Ma limitez la cetateanul care a jucat la loto numerele dictate de regizorul din vise care s-au dovedit castigatoare. In fine, fiecare are regizorul lui. Al meu, dupa ce am citit, am recitit in continuare si iarasi am adormit, mi-a proiectat noi secvente de „film", conforme cu noile pagini citite. Oricum, acest jurnal mi-a ocupat tot timpul, timp de douazeci si doua de ore. Dupa ultima pagina, am constatat ca este cinci dimineata si l-am sunat pe Vinicius, comunicandu-i urmatoarele: — Nu ma injura, o veste buna o poti primi si la cinci dimineata. Ti-am recuperat jurnalul! Ti l-am citit si din nou am tras concluzia ca nu am niciun prieten normal. Desigur, printre anormali, recunosc ca sunt si eu. Dar prietene, tu esti total anormal! Asta imi si place la tine. Te vor placea si multi altii si altele, cand te voi „deconspira", publicand intr-o cartulie extrase din jurnalul tau. — Dar, draga Titus, eu mi-am dat acceptul ca doar tu sa-l citesti. — Nerecunoscatorule, daca nu ti-l recuperam de la Venera cea furioasa, asa cum ai aflat de la Nicu, ai fi fost publicat in toate revistele de scandal ale Romaniei. Salvandu-te de la oprobriul public, pretind a fi recompensat, acordandu-mi dreptul de a extrage si a publica unele dintre marturisirile tale intr-o carte de care iti vorbeam mai devreme. Te voi pune in valoare. De altfel, voi reproduce ad litteram textele tale. Ai incredere in mine. Alo, Vinicius, m-ai auzit, mai esti pe fir?"