Saga sarmanilor ed. a 2-a, revizuita si adaugita de Stanomir Petrovici

Saga sarmanilor ed. a 2-a, revizuita si adaugita de Stanomir Petrovici   Aura de memorial a volumului Saga sărmanilor trimite tot la generaţia ieşită de sub mantaua lui Tache Ionescu sau eventual cea a lui Nechifor Crainic. Frontiera labilă între literatura confesivă şi Istoria trăită, imprevizibilă şi agresivă, aminteşte de Mircea Eliade, Sebastian, Cioran etc., prin coexistenţa interesului documentar, cu cel estetic/ artistic, în funcţie de talentul de evocare al naratorului (v. Teama, Mama mea cu gloanţe-n păr, Zbuciumul unor zile din decembrie, Domnul Ion Raţiu, Pe un picior de plai, Prin Argeş, Noi începuturi etc.) şi de deghizarea autobiografică auctorială. Tehnica reportajului se insinuează în „saga”, atât din necesităţi compoziţionale, cât şi ca modalitate de expresie (retorică) a unei experienţe autentic personale a istoriei. Scriitorul timişorean (et in Timişoara ego; dar şi, coincidenţă, et in Belgrad ego!), deşi este preo