In romanul-parabola scris de Stanomir Petrovici, machiavellismul atinge cote inimaginabile. Nu stii cu certitudine care-i vina fiecarei parti implicate in conflict. Care-i sunt motivatiile? De ce fiecare parte reitereaza sartreian: infernul/ vinovatul este celalalt? Se stie - paradoxal - ca orice victima isi alege, isi provoaca instinctual, agresorul/ calaul! Se mai stie de la Platon, ca nimeni nu este rau din propria vointa? Insist pe aceste aspecte, aparent minore, pentru a-l determina pe cititor sa constate si sa intuiasca - dincolo de aparente - complexitatea problematicii pe care o dezbate aceasta carte interogativa si revelatoare pentru ceea ce inseamna nebunia si prostia colectiva, pentru a intelege si rolul ingrat al autorului. (...) Veti observa ca romanul-sarb, Stanomir Petrovici, sustine implicit si explicit teza premeditarii desfiintarii/ secesiunii Iugoslaviei, in spiritul ideii exprimate candva de presedintele Franklin D. Roosevelt: "in politica nimic nu se petrece intamp
Cărți,multe cărți.
