Poezia Ramonei Balutescu sta sub semnul urgentei. Versurile sunt precipitate, abrupte, de-o directete adeseori sfidatoare. Ceva din spiritul jurnalistului de investigatie se decanteaza in fine otravuri metaforice. Poezia ei nu vizeaza, in prima instanta, comunicarea si sugestia. Ea tine sa depuna marturie, nazuind sa devina manifest: e o poezie care-si propune sa te ia prizonier. Lirismul contondent al versurilor e consecinta unui panteism asumat in mod radical, prin distrugerea ierarhiilor artificiale create de pretentia omului de a se plasa in centrul universului. Harta mentala a suferintei e strabatuta de poeta intr-un murmur de melancolie si patos. Cuvintele stau intr-un echilibru precar, alcatuind un arhipelag de vise si aspiratii contrariate, urme plapande ale unui sfarsit care s-a produs deja. Mircea Mihaies
Cărți,multe cărți.
