?Sa joace perfect: asta era forta care il mana in viata. Nu dorea neaparat sa isi invinga adversarii si sa castige trofee - chiar daca, dupa cum a si recunoscut, de altfel, ii placea ideea ca ar putea deveni bogat si celebru. Instinctiv, pentru el calea era scopul, iar calea era reprezentata de incercarea de a lovi si trimite mingile perfect cu racheta sa. Parea ca este posedat de ideea aceasta, ceea ce explica de ce se enerva atat de tare chiar si dupa schimburile de mingi castigate. Obsesia lui nu era dominarea adversarului, ci a mingii, pe care o iubea si o ura totodata. Aspiratiile lui Federer erau inalte - prea inalte insa pentru a si le putea atinge in acel moment. In aceasta relatie tensionata dintre asteptari si realitate, sentimentele ii insoteau fiecare miscare. Parea sa simta ce posibilitati stateau ascunse in el si ca putea face mult mai mult decat facea deja, dar nu reusea inca sa isi transpuna visurile in realitate.? - Rene Stauffer
Cărți,multe cărți.
