Numărul din iulie al revistei Arhitectura este o pledoarie pentru o lume care doar prin educație se poate schimba. „Ne-am propus să vă convingem că merită să vedeți an de an Bienala de Arhitectură de la Veneția, să vă lăsați inspirați de multitudinea de idei, de răspunsuri neașteptate, să vă odihniți puțin la Cafe Paradiso la un prosecco și să vă bucurați de farmecul lagunei. De ce să mergi la Veneția? De ce să citești despre Bienală? De ce nu? Bienala de Arhitectură de la Veneția are în acest an tema Laboratorul viitorului, ca subtemă Africa privită ca un loc de origine a omenirii și curator pe Lesley Lokko, născută în Scoția, de origine ganeză, cu studii de arhitectură la Londra, profesor și inițiator al unor școli de arhitectură în Europa, America și Africa de Sud. Autor a 11 nuvele și corespondent al The Architectural Review, Lesley a curatoriat această ediție cu ideea că “nu este posibil să construiești o lume mai bună dacă nu ți-o poți imagina mai întâi”. 19.5 milioane de africani trăiesc în afara continentului african, aducând cu ei o cultură și un mod de locuire despre care această bienală vorbește susținut. Lesley a invitat birouri mici de tineri arhitecți rezidenți în Africa sau din diaspora să expună în expozițiile centrale din Arsenale și Giardini. Media de vârstă a acestor arhitecți nu depășește 43 de ani. Birourile sunt formate din una, două, cel mult trei persoane, iar cele care sunt mai numeroase sunt alese pe criteriul preocupării pentru educație. “Forță majora” și “Legături periculoase” sunt temele sub care expun aceste birouri, iar cele 37 de proiecte speciale ale curatorului abordează concomitent alte două teme: decolonizarea și decarbonizarea. Expunerea este formată dintr-un puzzle foarte eterogen: Alvar Alto expune sculptură în lemn la Abația San Giorgio Maggiore, la Palazzo Franchetti, retrospectiva Kengo Kuma este o pledoarie pentru legătură intimă dintre limbaj și limbaj arhitectural. Norman Foster aduce un proiect de adăpost de urgență revoluționar. Pentru prima dată după 500 de ani, Procurațiile Vechi sunt deschise publicului și sunt restaurate de David Chipperfield Architects Milano. Pavilionul României este un accelerator de idei care pornește de la invențiile unui trecut recent și aduce în prim plan 100 de proiecte vizionare, participative, un răspuns al mai multor discipline la problemele cu care se confruntă societatea românească. Inspirați de propunerea pavilionului României, avem în revista Arhitectura un amplu material legat de invențiile lui Henri Coandă pe teme de arhitectură. Vă invităm să descoperiți lucruri inedite și foarte puțin cunoscute despre casele prefabricate de beton, de metal, despre transportul pe cablu și despre orașul viitorului așa cum și le-a imaginat Coandă. Nu vă propunem aceste subiecte cu nostalgia unui trecut glorios astăzi pierdut. Nu, vrem ca aceste idei să fie folosite ca semințe care vor germina și vor crește în viitor.”
Cărți,multe cărți.
