In fapt, dincolo de orice alibi livresc sau metamorfoza a textului, poezia lui Constantin Vaciu revine predilect la constanta sa de aur, care este (re)afirmarea periodica a iubirii ca masura ontologica, deopotriva a emotiei vii, asumate ? as zice ? devastator, si a paradigmei afective imaginare, intr-un ?reset? continuu, cu o foame aparte de a explora (?turnul uitat in rasarit?) si de a se explora (?cuvintele/ scrise pe buze/ se intorc?), pe coordonatele feluritelor valente sufletesti, raportate mereu la o ?ancora de stele?. Dan-Silviu Boerescu
Cărți,multe cărți.
