Razboinicii Nilului

Egiptul antic. Pamantul faraonilor. Un regat construit pe averi fabuloase. O legenda distrusa de lacomie... Prin intermediul vocii incomparabilului Taita, un sclav eunuc foarte invatat si talentat, Wilbur Smith isi poarta cititorul prin meandrele unei povesti pline de imaginatie si de culoare, in care se regasesc drama, misterul si pasiunile unor vremuri de mult apuse. O poveste despre sex, moarte si intrigi in Valea Regilor... somptuos scrisa... plina de actiune... excelenta! - David Profumo, Daily Telegraph Traducere din limba engleza de Gabriela Nedelea. Fragment din romanul "Razboinicii Nilului" Wilbur Smith: "In menajeria faraonului de pe Insula Elefantina de la Syene era un urs negru, urias, adus din Rasarit, cu ani in urma, de una dintre caravanele de negustori. Bruta aceea cumplita si plina de cicatrice m-a facut totdeauna sa ma gandesc la comandantul garzii de corp a stapanului meu. Amandoi aveau acelasi trup diform, aceeasi forta salbatica de a omori omul strivindu-l. Totusi, ursul parea mult mai dragalas si mai iubitor decat Rasfer. L-am urmarit cu privirea cum se apropia cu pasi mari, surprinzator de iuti si de agili daca luai in considerare picioarele acelea greoaie, ca niste trunchiuri de copac, si burdihanul lui paros, iar gandul ma purta departe, peste ani, la ziua cand imi fusese smulsa barbatia. Mi se parea totul atat de familiar, incat parca eram obligat sa mai trec o data prin clipele acelea cumplite. Mi-a aparut in minte fiecare amanunt atat de limpede, incat imi venea sa urlu din rasputeri. Actorii tragediei aceleia de demult erau aceiasi. Seniorul Intef, bruta de Rasfer si eu. Numai fata lipsea. O chema Alyda. Era de aceeasi varsta cu mine, avea saisprezece ani de dulce nevinovatie. La fel ca mine, era sclava. Acum imi amintesc de ea ca fiind o frumusete, dar s-ar putea sa ma insele memoria, caci de-ar fi fost asa, ar fi fost luata in haremul vreunei case mari, nu trimisa la bucatarie. Ceea ce stiu sigur e ca avea pielea lucitoare, de culoarea chihlimbarului lustruit, calda si fina la pipait. Nu voi uita niciodata atingerea trupului Alydei, pentru ca nu voi mai avea niciodata o asemenea experienta. In nefericirea noastra, ne gasisem mangaierea si aleanul unul intr-altul. N-am descoperit niciodata cine ne tradase. Nu sunt, de obicei, un om razbunator, dar inca mai visez la ziua in care voi afla persoana care ne daduse de gol. Pe vremea aceea, eram favoritul seniorului meu, Intef, iubitul lui special. In clipa in care a descoperit ca-i fusesem infidel, parca innebunise din cauza afrontului pe care i-1 adusesem. Rasfer venise sa ne insface. Ne tarase in iatacul stapanului, pe fiecare cu cate-o mana, cu usurinta cu care duci doi pisoi. Acolo ne-a despuiat in pielea goala, in vreme ce seniorul meu, Intef, statea cu picioarele incrucisate pe dusumea, la fel ca acum. Rasfer a legat-o pe Alyda de maini si de picioare cu chingi de piele cruda. Era palida si tremura, dar nu plangea. Nicicand dragostea mea si admiratia pentru curajul de care dadea dovada nu fusesera mai puternice decat in clipa aceea. "