Procedura penala

Anul in care acest manual de procedura penala vede lumina tiparului este situat la 5 decenii fața de anul intrarii in vigoare a vechilor coduri penal și de procedura penala ale Romaniei și la 5 ani fața de anul intrarii in vigoare a noii legislații penale. Daca am transforma aceasta coincidența ce graviteaza ritmic in jurul cifrei „5” intr-o figura de stil, cum ar fi „metafora jumatații”, am putea spune ca autorul acestui manual și-a implinit jumatatea sa de har, de respect și de datorie fața de norma procesual penala: a preluat-o cu exactitate de la legiuitor, a clarificat-o intr-o maniera critica și lucida, a dezvațat-o de meteahna ambiguitații, i-a descoperit valențele interpretative, i-a identificat zonele vulnerabile și disfuncționale, dupa cum, in egala masura, i-a identificat și i-a pus in valoare dimensiunile inspiraționale pentru alți teoreticieni și practicieni. Daca autorul și-a implinit, cu rigurozitate și maiestrie, jumatatea sa, de cealalta jumatate a misiunii gnostice și aplicative in raport cu norma procesual penala urmeaza a se ocupa cititorii carora le este destinata aceasta lucrare de specialitate: studenți – prin motivația lor de a cunoaște și aprofunda procedura penala; teoreticieni – prin oglindirea ori confruntarea propriilor teoretizari ale normei procesual penale cu tezele și ipotezele incluse de autor in prezentul manual; practicieni (organe judiciare și extrajudiciare implicate in procesul penal) – prin utilizarea mai confortabila a instrumentelor procedurii penale in propriile lor profesii, in condiții de mai mare „securitate aplicativa” a normei. Intr-o lume in continua mișcare, in care viteza pare a fi o virtute mai mare decat insași direcția de mers, schimbarea repetata a normelor juridice pare a fi, la randul sau, o veritabila cursa de atletism. Astfel, ne confruntam tot mai frecvent cu cate o noua ordine sociala, care fie fura statul, fie iese din pluton, in timp ce noua ordine de drept pierde sincronul și se surprinde alergand in urma ordinii sociale, pe care este obligata sa o ajunga și sa o susțina. Dat fiind acest ecart dintre noua ordine sociala și noua ordine de drept, suntem forțați sa asistam la paradoxuri precum: completuri de judecatori inadecvate, care releva cum norma interna de organizare poate sa ia nestingherita locul normei de competența; texte organice al caror control constituțional a priori se dovedește superficial inca din prima zi de aplicare; texte declarate neconstituționale, dar lasate aplicabile și producatoare de efecte, in ciuda reparațiilor ce li se aduc a posteriori; ignorari de termene procedurale neinsoțite de decaderi din drepturi ori anulari de acte; acorduri formale de recunoaștere a vinovației, insoțite de neasumarea faptica ulterioara a consecințelor execuțional penale; imersiuni ale puterii executive in puterea legislativa, prin intervenții anarhice, neinspirate ori netemporizate; protocoale secrete care vulnerabilizeaza puterea judecatoreasca; mutații genetice in axul actului de justiție, astfel incat acesta pare ca graviteaza adesea mai degraba in jurul calitații sociale a persoanei, decat in jurul principiului de drept al normei obiective; asimilari masive de texte europene in reformarea sistemului sancționator penal neinsoțite de interesul pentru sustenabilitate, in sensul modernizarii reale a sistemului penitenciar ori al dezvoltarii strategice a sistemului de probațiune ce administreaza sancțiunile alternative. In aceasta cursa atletica, in care noua ordine de drept alearga sa ajunga din urma noua ordine sociala, actualul manual de procedura penala al profesorului Gheorghița Mateuț poate fi privit și ca un „tratat de pace” intre cele doua ordini fundamentale, precum și ca o șansa de sincronizare a acestora. Așa cum autorul ne-a obișnuit, prin magistralele sale lucrari de specialitate anterioare, prezenta lucrare este atat un semnal de alarma ca metamorfozele repetate ale normei de procedura penala risca sa perturbe fondul acesteia, cat și o pledoarie pentru natura indestructibila a acestor principii de procedura penala, apte sa mențina o logica estetica și valabila a procesului penal.