Privighetoarea

De mult, de mult de tot, pe taramurile indepartate ale Chinei, traia un mare imparat a carui bogatie nu a putut nimeni s-o evalueze vreodata. Acest imparat avea un palat din portelan cum nu mai existase pana atunci in lume. De jur imprejur erau gradini cu flori rare si frumos mirositoare care incantau sufletul oricarui muritor. Gradinile erau imprejmuite de o padure imensa de pini dincolo de care se intindea marea... Dupa cum se povesteste, in acea padure haladuia o mica privighetoare al carei cant maiastru strabatea ramurile incalcite al pinilor. Odata ascultat, iti ramanea vesnic intiparit in suflet. Se mai credea si ca trilurile micutei pasari aveau puteri tamaduitoare pentru ca din clipa in care le ascultai, uitai de toate necazurile sufletesti si betesugurile trupesti. Au fost vremuri in care oamenii strabateau cu greu marile pentru a ajunge in China. Multi mai vazusera si alte locuri minunate; dar toti cei care poposeau la curtea imparatului - poeti, scriitori sau artisti - erau