Printul fermecat

A fost odata ca niciodata, ma rog, stiti si voi deja, in vremea aceea indepartata, in care totul era posibil. Cum ar fi ca o vrajitoare amarnica sa prefaca un preafrumos si bun fecior de imparat intr-un broscoi hidos, iar acesta sa-si afle salasul, ca jivina, tocmai in curtea unui alt palat imparatesc, acolo unde fata mai mica a stapanului locului obisnuia sa bata mingea ei preferata, cu totul si cu totul de aur. Iar a mai apriga speranta a feciorului de imparat, ca sa scape de vraja cea aspra ce apasa asupra sa, nu era alta decat aceea de-a o face pe printesa asta, in fantana careia se aciuise si sarmanul de el, sa-l ingrijeasca si sa se apropie de el. Nu-i asa ca a cam inceput sa va placa povestea? Dar ia stati putin! Daca tot v-am pus pe ganduri, ce-ar fi sa-i rugati pe cei din casa (parinti, bunici sau frati mai mari) sa v-o citeasca sau, daca sunteti deja in stare s-o faceti singuri, treceti neintarziat la treaba! Dar nu asa, cu mana goala! Sa aveti la voi si ceva creioane colorate, poate chiar ascutite. Distractia e mult mai mare decat v-ati fi putut-o inchipui!