Despre Abul Kasim Mansur, cel care avea sa adopte numele de Firdousi drept pseudonim literar si sa lase mostenire literaturii vechi iraniene lungul poem epic Shah-Nama (Cartea regilor) - o istorie a tarii sale de la intemeiere si pana la cucerirea ei de catre arabi, in secolul al VII-lea - se cunosc prea putine, cu toate ca, o data cu recunoasterea sa drept cel mai mare poet iranian, el insusi a devenit personajul unora dintre cele mai pitoresti istorisiri. Nascut in jurul anului 940 si mort in 1020, Firdousi a petrecut 35 de ani scriind Shah-Nama, asa cum ne transmite traditia, la cererea patronului sau, sultanul Mahmud din Ghazn. Nerespectandu-si promisiunea platii si oferindu-i lui Firdousi 60 000 de monede de argint in locul celor de aur, sultanul a devenit eroul unei satire usturatoare, iesite de sub pana aceluiasi poet, care a si fugit din Ghazni. Dupa cum continua povestea, zece-doisprezece ani mai tarziu, cuprins de regrete, sultanul Mahmud ar fi incercat sa-si rascumpere greseala, trimitandu-i lui Firdousi plata pe care i-o datora. Era insa prea tarziu! Mesagerul sultanului ajungea chiar in momentul in care poetul era condus pe ultimul sau drum. Fiica acestuia a respins cu mandrie banii, cedandu-i pentru construirea unui azil pentru saraci.
Cărți,multe cărți.
