Lucrarea de față s-a născut din dorința de a analiza contribuțiile pe care cărturarii germani transilvăneni ai secolului 19 le-au adus la studiul culturii populare românești, precum și motivele pentru care aceștia au cules folclor românesc. Încă din prima jumătate a secolului 20 a existat un real interes pentru cărturarii germani – culegători de cântec popular românesc, aceștia fiind, însă, studiați individual sau sintetic și doar din anumite puncte de vedere. Analiza propusă privește materialul din mai multe perspective, și anume istorică, socială, antropologică, geografică și politică, utilizand concepte ca „liminalitate, cultură ca traducere, hibriditate, lectură în contrapunct”, instrumente introduse de cercetători precum Doris Bachmann-Medick, Clifford Geertz, James Clifford, Victor Turner, Homi Bhabha, Arjun Appadurai.
Cărți,multe cărți.
