Traian Furnea a avut biografia fabuloasa a poetilor vaganti din stirpea lui Rimbaud sau, la noi, Dimitrie Stelaru, poeti nascuti, nu facuti, alcatuiti din doruri si aspiratii nespuse, care isi croiesc netulburati drumul spre destinul care ii asteapta rabdator si, uneori, necrutator. Vagant, boem, peripatetizand printre oameni si metafore, Traian Furnea nu s‑a prea ingrijit, in existenta scurta care i‑a fost harazita, de toate cele ale traiului cumpatat si riguros articulat, pe care il urmaresc mai toti muritorii. Linia accidentata a vietii lui, inscrisa in palma si in poeme, in caricaturi si in texte satirice fulgurante, a imprimat viziunilor sale sensuri nebanuite, palori si nelinisti de autentica vibratie si sensibilitate. Cert este ca, din toate avatarurile biografiei sale, reiese imaginea unui scriitor pentru care visarea era o nevindecata rana, iar fericirea un fruct oprit cautat cu osardie, negasit poate niciodata. (Iulian Boldea)
Cărți,multe cărți.
