?Sunt ca o masca acum, doamna, de chinurile care au fost pe mine si de inima rea pe care am avut-o. Asa. Si sa viu acasa sa nu mai gasesc nimic!! Nimic n-am gasit. Daca ma taiam la un deget, eu n-aveam cu ce ma lega. Tot ce-am lasat in casa si in magazia mea si in curtea mea - n-am mai gasit nimic. Nu mai pot sa-mi spun tot amaru care a fost in mine si tot chinu cu care m-a chinuit hotii astia... Zece ani au stat in munte. Dupa zece ani i-a prins. Si nu avea stabil pe undeva. I-a catat de-a randu. Avea bordeie pe toate vaile si pe toate dealurile. Cand a nascut pe fetita aia, i-a facut copaita de coaja de brad si au cusut-o, asa, si a dat-o cu rasina sa nu curga si sa-i faca baie. Pana au facut si ei rost de o copaie. Si noi le duceam cand le puteam duce, cand nu puteam, nu le duceam si rabdau.? Elisabeta RIZEA