„Teatrul absurdului”: o sintagmă care a făcut istorie. O sintagmă legată de istorie. O sintagmă disputată. Controversată. Asumată de mulţi şi contestată nu de puţini. Citată, folosită uneori abuziv. Tradusă în toate limbile pământului. O sintagmă apocrifă, orfană, desprinsă parcă de textul şi contextul în care s-a născut. Despărţită de autorul ei. O sintagmă cu viaţă proprie, renăscută din ceaţa incertitudinii, a confuziei chiar. Un fel de ispită a studiilor teatrale şi literare. O frază firească, la îndemâna oricui. O metaforă fără referinţă precisă, ce cuprinde în miezul ei o generaţie şi traduce în cuvinte nebuloasa unei epoci. O expresie durabilă, seducătoare. Poetică, deşi oarecum frustă în sensul ei imediat. O formulă filosofică şi una strict teatrală. O formulă memorabilă. Despre ea este vorba în Posteritatea Absurdului. Octavian Saiu
Cărți,multe cărți.
