Polis vol.4 nr.2(12) Serie noua martie-mai 2016 Revista de stiinte politice

Noi perspective ale filosofiei politice a lui Croce, Gentile si Gramsci Din Cuprins: ? O altfel de perspectiva: Croce, Gentile, Gramsci. Filosofia italiana la inceputul secolului XX ? Stato e societ? civile in Gramsci ? Viziunea lui Antonio Gramsci asupra crearii statului modern italian ? L`origine delle divergenze politiche fra Croce e Gentile ? Gramsci, Sraffa e Wittgenstein ? Linguaggio e lavoro politico nel Gramsci del Quaderno XI ? Croce e lo stato ? Idealismo attuale ? `Doparie`: un contributo alla democratizzazione della democrazia ? Psihologie, morala, politica: avatarurile umanismului ? L`Europa del generale De Gaulle ? Brexit-ul ? simptom al acutizarii slabiciunilor structurale ale Uniunii Europene ? Le human capabilities per lo sviluppo umano e sociale: la prospettiva della pedagogia ? Intre partid si stat: rolul sindicatelor, a `organelor cu dubla natura` si a Frontului Democratiei si Unitatii Socialiste in economia politica a national-comunismului romanesc (1965-1989) ? Planificarea economica sub monarhia autoritara din Romania Numarul 2 (12, serie noua) al revistei Polis este dedicat dezbaterilor filosofico-culturale de la inceputul secolului XX care i-au avut ca protagonisti pe Benedetto Croce, Giovanni Gentile si Antonio Gramsci. Coordonatorii acestui numar si-au propus sa aduca in atentia publicului interesat o serie de contributii menite sa prezinte mai multe informatii asupra climatului intelectual existent in primele decenii ale secolului XX, in spatiul cultural italian. Personalitatile pe care s-au axat studiile au fost Croce, ca reprezentant principal al liberalismului moderat, Gentile ca ideolog al fascismului si Gramsci ca teoretician al comunismului italian. Contributori: Giuseppe Cascione, Francesco Catalano, Angelo Chielli, Gheorghe Ciascai, Salvatore Cingari Emanuel Copilas, Ioana Cristea Dragulin, Sabin Dragulin, Alessandro Gerardi, Florin Grecu, Ledion Lako, Guido Liguori, Alexandru Mamina, Dan Mihalache, Angela Muschitiello, Robert Paskuj, Lorenzo Scarcelli Fragment din lucarea "Polis vol.4 nr.2(12) Serie noua, martie-mai 2016 Revista de stiinte politice" "Fundamental, psihanaliza a pus in evidenta doua aspecte: participarea inconstientului refulat la precizarea personalitatii, respectiv importanta cenzurii supraeului in existenta familiala si sociala. In acesti parametri, individul nu se mai determina prin ratiune, ci era conditionat de afectul pulsional; totodata, in loc sa actioneze ca decident liber, se descoperea supus unor comandamente etice preexistente, suficient de constrangatoare pentru a-i provoca nevroze. Aparitia nevrozei constituia de altfel simptomul cel mai clar al conflictului dintre eul subordonat si normativul supraordonator, in opozitie cu starea de echilibru interior pe care o presupunea gandirea Luminilor. In plus, daca omul nu se definea esentialmente prin constiinta clara, inclusiv ideea perfectionarii culturale inerente, pe care intemeia progresismul civilizatiei moderne, risca sa nu reprezinte altceva decat o ?iluzie placuta". Perspectiva antropologico-morala a lui Sigmund Freud s-a defmit asadar, daca nu pesimista, cel putin sceptica, sustinand prezenta raului in structura psihica a omului. Mecanismul refularii corespundea unor tensiuni agresive, confirmate la scara colectiva de primul razboi mondial, iar implinirea eului survenea in ultima instanta ca satisfactie narcisiaca. Alfred Adler a valorificat si el conceptul analitic de complex afectiv, sustinand existenta unei miscari psihice compensatorii necesare intre sentimentul de inferioritate si cel de superioritate, care se traducea prin afirmarea subiectiva a telului biruintei si a dispozitiei de atac. Este adevarat, criticii umanismului democratic nu si-au asumat niciodata explicit psihanaliza. In special autorii de inspiratie crestina ii reprosau pansexualismul, desi nu ar fi fost exclus ca pe calea teoriei sexuale sa ajunga tocmai la concupiscenta universala despre care amintea altadata Konstantin Leontiev ? autodeclarat ?pesimist cosmic". Au preluat insa concepte precum acela de impuls instinctiv sau de inconstient, susceptibile sa conteste premisele individualiste ale voluntarismului contractualist si sa sustina, de pilda, proiectul nationalismului integral, intrevazut prin prisma tendintei naturale de revenire la unitatea organica. "