Poezii

Viata marelui nostru poet Mihai Eminescu a fost nefericita si scurta. Rindurile de tineri care se duc in fiecare primavara sa-i vada mormintul de la Belu si sa i-l incunune cu flori stiu ca in trecut scriitorii erau de cele mai multe ori jertfe ale mizeriei intr-o societate nedrept alcatuita. Cazul lui Eminescu nu e izolat. Putem adaogi, linga el, pe un Cirlova, pe Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Nicoleanu, Neculai Beldiceanu, Ion Paun-Pincio, Traian Demetrescu, St. O. losif, lung sirag de martiri ai scrisului, intr-un timp cind clasa care conducea treburile publice in tara noastra ii punea pe scriitori alaturea de bufoni. Poporul cel mare, desteptat in sfirsit astazi la viata intelectuala, era atunci cufundat in umilinta, saracie si ignoranta. Sa ne aducem pururi aminte de Mihai Eminescu, cel mai ales intre toti scriitorii acestui neam, aparut pe neasteptate in literatura linceda si conventionala a epocii. In viata lui scurta a dus arta poeziei la inaltimi neintrecute pina astazi, imbogatind ritmul, rima si expresia artistica ; a dat cuvintelor simple valori noua si armonii surprinzatoare, sentimentelor adincime unica, viziunilor orizont nemarginit. Pe linga acest progres al artei scrisului, Eminescu a imbogatit limba si a legat poezia culta de productiile din veac ale cintaretilor anonimi ai neamului. Acest monument maret al literaturii poporului nostru a fost cladit in mai putin de douazeci de ani in care se numara si anii de suferinta cind poetul a fost coplesit de o boala necrutatoare, care la 1889 i-a intrerupt brusc cursul vietii. Acest monument, ?mai durabil decit arama, a fost cladit intre chinuri morale intr-o epoca de nepasare si neintelegere a geniului sau, in nelinistea crincena a vietii cotidiene, a lipsei umilitoare de haine si pine, in exploatarea unei societati literare si a unui club politic. Cel mai mare poet al poporului nostru a ilustrat oarecum, in scurtul rastimp dintre 1870 si 1889, jalea si amarul intregului popor muncitor in tumultul veacurilor.