Petre Ghelmez. Viata si opera

M-am grabit sa scriu aceasta monografie, Petre Ghelmez: viata si opera, ca un modest omagiu adus poetului Germinatiilor, al Campiei de platina si al Gloriei Lynxului, trecut in lumea umbrelor acum trei ani, intr-un chip prea dramatic si neasteptat, atins de o boala care nu iarta. M-am grabit si din alte pricini. Cititorii de poezie adevarata, ca si, mai in general, de literatura buna, se raresc pe zi ce trece, printre noi, printre cei mai tineri dintre noi. La drept vorbind, cu riscul de a fi acuzat de... conservatorism, sunt de parere ca poezia si proza romaneasca actuala ar trebui sa se reorienteze spre un prea necesar neoclasicism si, de ce nu?, spre un neotraditionalism, prezent cat se poate de clar in creatia lui Petre Ghelmez, mai ales in ultimele sale volume, incepand cu Paradisul atomic, aparut in chiar anul ?revolutiei? din decembrie 1989, mai ales cu Gloria Lynxului (2001), Cvartet. Patru anotimpuri argheziene (1997) si, cu deosebire in, Campia de platina (2002) si Lebada