Albumul oferă o imagine de ansamblu a moștenirii artistice datorate armenilor stabiliți pe teritoriul românesc, cu riscurile inerente generalizărilor, simplificărilor și comprimarii expunerii. Dar rostul lor este nu acela de a constitui un vademecum spre folosul cuiva interesat să își rotunjească informația despre una dintre minoritățile naționale, nici de a constitui un îndreptar pentru studiul patrimoniului ei artistic, ci acela de a demonstra o realitate crucială, enunțată, poate pe un ton prea apăsat și vindicativ, încă din titlu, și anume afinitatea fundamentală a diasporei armene din România față de elementul majoritar, după peregrinări seculare datorate unei necesare autoexilari din arealul geografic originar. Vor fi invocate, în sprijinul acestei teze, atât realități medievale (mai nimerit spus poate, premoderne) cât și, spre final, aspecte aparținând secolului al XIX-lea și primei jumătăți a celui următor.
Cărți,multe cărți.
