Parintele Alexie, preotul lui Dumnezeu

a vietii unui preot duhovnic, parintele Alexie Barca, refugiat din Basarabia in 1940 si slujind in Bucuresti ca preot la paraclisul Bucur Ciobanul, intre 1949 si 1986. Cartea poate fi considerata ca un roman istoric ce deapana viata omului Alexie Barca, imbratisand timpul scurs intre 1901 si 1986. Dar ea poate fi privita si ca o povestire sapientiala, intruct in cuprinsul ei se raspunde la intrebarea: ce inseamna sa-ti iubesti apropele, intr-un secol framantat de sminteala. Parintele Alexie ii ajuta material pe cei carora le era foame. In Saptamana Mare, incepea Liturghia la ora 4 dimineata, pentru ca aceia care erau incadrati in „campul muncii“ sa se impartaseasca si, dupa aceea, sa poata semna „condica de prezenta“, fara a fi inregistrati de autoritati...