Citesc „Parfum de orhidee“. Mă emoționează. Adriana Iacob mă face părtaș la tumultul unui „suflet trist“. Remarc o puternică emoție cu oscilații între încredere și deznădejde, entuziasm și resemnare întru descoperirea Eu-lui. Reflectarea sinelui printr-o pertinentă gândire analitică, dublată de o sensibilitate exacerbată, denotă o forță interioară capabilă să lupte pentru împlinirea IUBIRII și prin mărturisiri dezarmante. Aspirația spre IDEAL reușește să frângă corsetul cotidianului tern. Avalanșa întrebărilor și frământărilor te incită să meditezi la condiția umană, să empatizezi cu un suflet flagelat, să preiei o parte din povara unei ființe damnate. Lucian Manea „Fă o femeie fericită și o să vezi o femeie extrem de frumoasă! Pentru că îi râde sufletul, iar inima îi arde ca soarele. Pentru că ochii îi devin stele, iar brațele ei devin cel mai frumos loc din lume. Pentru că vorbele ei sunt miere, iar aerul din jurul ei are un parfum deosebit. Parfum de orhidee. Femeile fericite sunt cele mai frumoase. Așadar, tu, cel căruia ea i-a încredințat inima, fă-o fericită. Nu fi una dintre lacrimile ei de tristețe, ci fii una de bucurie! Nu o compara niciodată cu o altă femeie, amintește-ți ce te-a făcut să o iubești așa cum este ea…“
Cărți,multe cărți.
