Pamintul apelor

Pamantul apelor (1983) este romanul care i-a adus lui Swift recunoasterea literara. Cartea a fost nominalizata la Booker Prize si a primit alte cateva premii prestigioase: Guardian Fiction Prize, Geoffrey Faber Memorial Prize, Winifred Holtby Memorial Prize, Premio Grinzane Cavour (Italia). In 1992, Pamantul apelor a fost ecranizat in regia lui Stephen Gyllenhaal, cu Jeremy Irons in rolul principal. Succesul sau se datoreaza in egala masura povestii de iubire adolescentina dintre Tom Crick, naratorul, devenit profesor de istorie, si fiica de fermier Mary Metcalf, cat si perspectivei ample in care aceasta este integrata. Construit cu multa atentie si finete, Pamantul apelor este un roman in care toate firele naratiunii ajung sa se imbine la final intr-un ansamblu impresionant. Este un roman de dragoste, ce desfasoara pe diverse paliere istorii de iubire dintre cele mai diverse (iubire materna, paterna, iubire de frate, iubire intre adolescenti si chiar iubire interzisa). Este si un roman istoric la fel de elaborat, ce impleteste cu o maiestrie rar intalnita istoria Tinutului Mlastinilor (Fenland) cu biografia si istoria de familie a personajelor centrale. Placerea de a povesti, rafinamentul stilistic si virtuozitatea narativa ale lui Graham Swift se combina cu meditatia si interogatia responsabila asupra lumii in care traim.