VÂNĂTORUL DE NAZIȘTI Descoperă o carte tulburătoare care documentează inumanitatea omului față de om și o poveste a Holocaustului ca nicio alta. Josef Lewcowicz avea doar 16 ani când i s-a dat prima slujbă de a încărca cu lopata oase umane într-o roabă, în lagărul de concentrare din Płaszów. A trăit sub spectrul morții ani de zile. Apoi, din pradă, a devenit prădător, aducându-l pe cel mai mare persecutor al său, Măcelarul din Plaszow, Amon Goeth, în fața justiției. Goeth era comandantul lagărului, ale cărui crime și brutalitate celebre au fost portretizate de Ralph Fiennes în filmul Lista lui Schindler. Una dintre ultimele relatări semnificative despre Holocaust, Vânătorul de naziști este povestea uimitoare a curajului și rezilienței unui supraviețuitor care a transformat suferința de nedescris în putere și a devenit din victimă vânător. La doar 16 ani, Josef Lewkowicz a devenit un număr, prizonierul 85314, în lagărul de concentrare Krakow-Plaszow. Forțat permanent să muncească până la epuizare în condiții inumane și să trăiască sub amenințarea constantă a violenței extreme și a morții, Josef a fost martorul ororilor din șase dintre cele mai cunoscute lagăre de concentrare naziste, inclusiv Auschwitz, Mauthausen și Ebensee. Dar a supraviețuit. Singurul dintr-o familie extinsă de 150 de persoane. În virtutea unui înalt comandament moral, Josef s-a alăturat poliției evreiești, iar apoi a fost recrutat ca ofițer de informații pentru Armata SUA, care i-a oferit o echipă pentru a căuta naziști ascunși. Astfel, Josef a jucat un rol crucial în identificarea și aducerea în fața justiției a celui mai crud torționar al său, Măcelarul din Plaszow, Amon Goeth. El era comandantul lagărului, iar crimele și brutalitatea sa au devenit cunoscute lumii întregi datorită filmului Lista lui Schindler. Însă nu aceasta a fost răzbunarea lui Josef Lewkowicz. Adevărata sa răzbunare a fost însăși viața care a mers mai departe, de la o generație la alta, prin familia sa, copiii și nepoții care s-au născut şi trăiesc deplin, sfidând astfel dorința naziștilor de a-i extermina. FRAGMENT „Aşa cum noaptea ne rugam să se facă dimineaţă, în timpul zilei ne rugam să se facă noapte. Vă puteţi imagina o astfel de viaţă? O viaţă fără zi, fără noapte, fără mâncare, fără speranţă, fără răgaz? Îţi găseai izbăvirea într-o bucată de pâine. Te temeai în permanenţă că ţi se putea întâmpla ceva – bunăoară să fii împuşcat sau atacat fără motiv. Imaginaţi-vă cum ar fi să trăiţi în astfel de circumstanţe zi de zi, vreme de mai mulţi ani. Femeile erau tratate înfiorător, cu mai puţin respect decât cel de care se bucurau catârii a căror muncă ele adesea o suplineau. În vreme ce noi, bărbaţii, construiam calea ferată, de la cariera de piatră la ramblee, ele erau înhămate la vagonetele pline cu balast de şină, pe care la duceau, cocârjate, la deal, adesea alunecând din pricina saboţilor din lemn care aveau o aderenţă foarte scăzută. Rata mortalităţii era cutremurătoare.” RECENZII „O călătorie captivantă, convingătoare, fascinantă. Josef Lewkowicz este un erou în cel mai profund sens al cuvântului. „Supraviețuitorul” ne sperie și ne inspiră în același timp. Este o lectură obligatorie." - Tova Friedman, autoarea cărții „Fiica de la Auschwitz" „O mărturie cu adevărat înfricoșătoare, spusă uman, într-un stil alert și captivant. Nu vei putea să o lași din mână - chiar și în acele momente în care adevărul pare prea dureros pentru a fi citit." — Sophy Roberts, autoarea cărții „The lost pianos of Siberia" „Singură, vânătoarea lui Josef împotriva naziștilor este remarcabilă, dar apoi, combinată cu găsirea copiilor evrei ascunși în întreaga Polonie și reunirea lor cu familiile lor și readucerea lor la viața evreiască, a salvat sufletele a sute de copii evrei.” - Rabbi Naftali Schiff Cea mai bună carte despre Holocaust pe care am citit-o „O relatare captivantă a omului care a supraviețuit celor șase lagăre de concentrare în timpul Holocaustului. Lectură obligatorie.” – Talia L Prada transformată în vânător „Sunt mereu uimit de felul în care oamenii supraviețuiesc în astfel de condiții aspre. A supraviețuit chiar dacă a fost înfometat, bătut și abuzat. Am auzit despre această carte când l-am ascultat la radio pe Josef Lewkowicz. Vorbea bine și era atât de liniștit când povestea despre abuzuri și abuzatori. A trebuit să cumpăr cartea pentru a afla mai multe. A menționat câteva lucruri pe care nu le știam și m-a luminat cu privire la ce s-a întâmplat în zilele de după încheierea războiului. Acele zile nu sunt aproape niciodată menționate în filme. Asemenea orori.” – Beverly PRIETENA MEA, ANNE FRANK „Când eram o copilă, am privit cum lumea pe care o iubeam se prăbușea distrusă de o ură fără sens și, odată cu ea, dispărea și prietena mea Anne.” Deopotrivă sfâșietoare și pline de speranță, memoriile supraviețuitoarei Holocaustului Hannah Pick-Goslar aruncă o privire încărcată de durere și nostalgie asupra prieteniei dintre micuța Hannah și Anne Frank. În 1933, Hannah Pick-Goslar a fugit alături de familia ei din Germania nazistă pentru a locui la Amsterdam. Aici a cunoscut-o pe Anne Frank. Ani la rând, cele două prietene au fost inseparabile, însă, în 1942, viețile lor s-au schimbat brusc. Într-un oraș ocupat de naziști, Anne și familia ei au dispărut fără urmă. În paginile acestei cărți, ecourile durerii te poartă prin momentele de bucurie ale copilăriei lui Hannah, dar și prin zilele întunecate petrecute în lagărul de concentrare de la Bergen-Belsen, unde ea a reușit să își regăsească, în sfârșit, prietena, riscându-și viața în încercarea de a o salva. „Noaptea trecută, chiar în timp ce dormeam, Hanneli a apărut brusc în fața mea. Am văzut-o îmbrăcată în zdrențe, iar fața ei era subțire și obosită. M-a privit cu tristețe și reproș și am putut citi mesajul din ochii ei: «Oh, Anne, de ce m-ai părăsit: Ajută-mă, ajută-mă, salvează-mă din acest iad! »” ANNE FRANK ÎN JURNALUL EI, NOIEMBRIE 1943 Recenzii „O carte sfâșietoare despre prietenie, pierdere și supraviețuire. Împărtășind povestea vieții sale, Hannah Goslar îi aduce un omagiu celei mai bune prietene, Anne Frank, și milioanelor de oameni care au pierit în urma Holocaustului. O carte care ne învață cum să ne păstrăm umanitatea în fața răului.” ― Ronald Leopold, Director Executiv al Casei Anne Frank „Această carte, la fel ca și autorul ei, oferă contextul esențial pentru a înțelege o parte mai puțin cunoscută a vieții lui Anne Frank.” - Jack Fairweather, Câștigător Premiului Costa, al cărții „Voluntarul” „Hannah are cu siguranță o poveste pe care o împărtășește cu sufletul deschis. În multe privințe, experiența ei este similară cu cea a lui Anne Frank.” – Francine Prose, The Washington Post „Hannah Pick-Goslar povestește atât de uman despre bucuriile prieteniei cu Anne Frank , dar și despre detaliile îngrozitoare ale vieții sub regimul nazist al lui Hitler. O relatare devastatoare despre Holocaust.” – Olivia B. Waxman, TIME „Citim despre o istorie dureroasă și relevantă pentru cititorii interesați de Anne Frank și de memoriile din perioada Holocaustului.” – Kirkus Reviews Fragment „Vocea Annei aparținea unei lumi foarte îndepărtate de locul acela, aparținea Pieței Merwedeplein în care ne petreceam după-amiezile complet acaparate de jocuri și de propria noastră imaginație. Acolo nu flămânzeam niciodată și dormeam în niște paturi calde, după ce părinți noștri cei iubitori ne pupau de noapte bună. Dar cu vocea aceea, pe care o cunoșteam prea bine, Anne îmi spunea că deținuții de la Auschwitz erau uciși cu gaze și că printre victime se număraseră și părinții ei. Cum era cu putință așa ceva?”. Micul ingrijitor de cai „Murisem în multe feluri, dar mintea și corpul celui pe care odinioară îl chemase Heinz Oster încă funcționau, creierul încă îi gândea, inima încă îi bătea, încă respira. Mi-am dat seama, pe cât putea un adolescent de șaisprezece ani, că nu mă pierdusem niciodată pe mine cu totul.” Mărturiile sfâșietoare ale lui Heinz Oster, micul îngrijitor de cai de la Auschwitz, dezvăluie realitățile terifiante din lagărele de concentrare și modul în care un băiat de doar șaisprezece ani a reușit să supraviețuiască unei întâlniri cu plutonul de execuție, riscului de a fi condamnat oricând să piară și foametei nemiloase. Cum a putut el să-și păstreze speranța într-un loc în care viața sa valora mai puțin decât cea a calului pe care îl îngrijea? Repartizat la munca istovitoare din grajdurile de cai de la Auschwitz, Heinz s-a agățat cu disperare de credința că, dacă își îndeplinea îndatoririle în fiecare zi, avea șansa să prindă un nou răsărit. Din cei 2 011 de evrei care au fost arestați de Gestapo și deportați din Köln în 1941, doar 23 au supraviețuit. Heinz a fost unul dintre ei. Paginile acestei cărți îți dezvăluie povestea sa, o poveste care îți distruge încrederea în umanitate pentru ca apoi să o reclădească grație empatiei și credinței, adevărații salvatori ai omenirii. Recenzii „Henry Oster este mai mult decât un supraviețuitor. Relaterea lui despre cum și-a revenit din acea stare în care se simțea «ca și cum ar fi murit în multe feluri» este plină de speranță. Devotamentul său față de o familie extrem de iubitoare, respectul pentru ceilalți și parcursul său victorios în recăpătarea controlului vieții sunt o lecție pentru toți cei care se simt pierduți în lumea de azi.” ̶- Linda Rader Overman, autoarea cărții „Letters Between Us" „O carte de memorii dureroasă, care merge dincolo de orice imaginație.” – Stuart Kuttner, Redactor-Șef la News International „Nu poți să-ți imaginezi ororile unui lagăr de concentrare decât dacă ai fost acolo, vâzându-le, respirându-le, simțindu-le mirosul, tremurând în frig, făcându-te invizibil atunci când mâna morții se întinde spre tine. Dar Henry Oster, un evreu în vârstă de 16 ani, a fost acolo, condamnat la patru ani de iad. Alături de autorul Dexter Ford, oferă acum descrieri cutremurătoare despre uciderea deținuților atunci când nu mai puteau presta muncă utilă, dar și detalii despre alte evenimente îngrozitoare. Aceasta nu este doar o altă carte despre Holocaust. Aceasta este o experiență care îți poate schimba viața.” - Stan Mott, Autorul cărții „The Absolute Alliance" Fragment „Fiecare dintre noi a primit în îngrijire trei sau patru iepe. Nemții ne-au spus foarte clar că acești cai erau mult mai valoroși decât noi, deținuții: dacă se întâmpla ceva cu unul dintre caii aflați în grija noastră sau cu vreun mânz, puteam fi siguri că nu am fi apucat să ni se repartizeze altul; am fi devenit «divertismentul de duminică», la fel ca în ghetoul din Łódź – am fi fost spânzurați la poarta principală, la amiază, în timp ce fanfara militară a lagărului ar fi interpretat o melodie sumbră.”
Cărți,multe cărți.
