Isus al meu Gabriel Liiceanu este unul dintre cei mai importanti autori de „literatura personala“ din Romania de azi. In ultimul sfert de veac, cartile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs. Pentru cititorul evlavios, aceasta carte e scandaloasa. Habotnicul trebuie s-o evite cu orice pret. Ateul nu va fi satisfacut. Cititorul instalat in certitudini va fi tulburat. In alt secol, ar fi fost socotita eretica si pusa pe foc. Dar cel ce traieste paradoxurile si nedumeririle propriei credinte, scepticul si insetatul de cunoastere, aflati si ei in cautarea unor raspunsuri, se vor regasi in intrebarile presarate de-a lungul acestei calatorii. Despre Isus nu stiu sa spun decat atat: e fiinta care a suferit cel mai mult din pricina felului in care aratam noi, oamenii. I-a pasat de noi ca nimanui pe lume. De aici si incercarea lui de a crea o noua stare morala a omenirii, de a ne da alt chip interior. Nimeni, vreodata, nu ne-a propus o schimbare din adancuri de o asemenea anvergura. - Gabriel Liiceanu Nebunia de a gandi cu mintea ta Orice minte, la intrarea in viata, e cruda si "salbatica". Dar daca ne este data in grija ca minte a noastra, noi suntem cei chemati s-o ajutam sa devina , s-o cultivam si s-o facem sa se coaca. Raspundem, mai presus de orice, pentru mintea noastra, pentru felul in care i-am trasat contururile si pentru cel in care, pornind de la ea, ne-am ales apoi viata. Adevarul e ca nu poti spune si nu poti revendica un destin decat la capatul unui act solitar de gandire. Titlul, spune Schopenhauer undeva, . Dar cui i se adreseaza atunci titlul acestei carti, Nebunia de a gandi cu mintea ta? Cine anume e interesat de ce inseamna sa gandesti cu mintea ta? Raspunsul mi se pare evident: oricine. Oricine care, vorba lui Kierkegaard, vrea sa fie mai mult decat un exemplar intr-un banc de heringi. Daca sfarseste ca dialog continuu cu sine, gandirea pe cont propriu este lucrul cel mai greu de suportat. Caci din acest dialog decurg la tot pasul corectiile care se impun pentru ca viata sa ramana pe linia de plutire. Iar viata celui care nu poate sa le faca este in mod fatal una esuata. Pana la urma, mai toate vietile sunt, privite cu un ochi distant, incoerente. De aceea, poate ca e preferabil sa-ti dai intalnire cat mai rar cu necunoscutul din tine. Altminteri, judecata careia i te vei supune va fi in mod fatal o «aspra judecare de sine». (Gabriel LIICEANU) Ludice. Exercitii de umor criptic Nu mai tin minte intocmai cand mi-a venit ideea acestui volum. E bine sa te cateri din cand in cand pe acoperisul lumii, mi-am spus, si sa razi de tine si de altii, cu dorinta de a scapa macar o clipa de masca grava pe care ti-au intiparit-o pe figura filozofia, textele speculative si scrisul «incruntat». Stiam insa ca riscul de a te face de ras propunandu-ti sa-i faci pe altii sa rada era mare. De altfel, un autor al editurii, cel putin la fel de «serios» ca si mine, ratase experienta evadarii in registrul comic. Culmea e ca tocmai eu il sfatuisem sa renunte la ideea publicarii! Nu ma ascultase. La capatul esecului, fara sa-mi poarte pica, imi spusese obidit ca e mai usor sa faci un cititor sa planga decat sa rada. Daca voi pati si eu la fel? m-am intrebat, dupa ce am pus laolalta cele 14 texte care se voiau pline de haz... - Gabriel Liiceanu
Cărți,multe cărți.
