Povești cenzurate Pentru cine nu știe, Doru Antonesi este membru fondator al celui mai faimos grup de umor din România, Divertis. Sau, simplu spus, un Divertisman. Autor al altor 2 volume lansate la Bookzone, Titi smeureac, Ciobanul freelancer și Albă ca varul și cei 7 zugravi, Doru revine în forță cu un nou volum de proză scurtă, dar tare amuzantă, pentru cei care apreciază umorul de altădată. Deși grupul s-a destrămat de mai bine de un deceniu, Doru activează încă în domeniul comediei, continuându-şi misiunea de a aduce zâmbetul pe buze românilor, atât prin grupul Distractis, cât și prin cărțile sale. Cu un stil total atipic de a prezenta situații cotidiene și amintiri personale, Doru transformă istoria recentă într-un șir de povești cenzurate, enigme deșucheate și falsuri combinate. Acestea surprind schimbările prin care a trecut societatea românească în ultimul deceniu de dictatură și în tranziţia spre democrație într-un mod plin de umor, purtând amprenta inconfundabilă a unui scriitor care este deopotrivă un bun observator al fenomenului social și un veritabil maestru al hazului de necaz. Recenzii anterioare: „O lectură plăcută ce vă va pune la curent cu starea națiunii în Făurei, județul Brăila, dar și la nivel național și internațional în domeniul politic și social. Cartea este o cronică a tranhumanței moderne pe baza de Facebook, un prilej pentru a învăța o mulțime de cuvinte noi, de a admira abilitățile politice locale ale partidului și alte lucruri pe care sper că veți avea curiozitatea să le aflați singuri.” – Ionuț Trufin „ Mi-a plăcut. Scrisă cu mult umor, se poate citi foarte ușor. Realități din România îmbrăcate într-o formă hazlie, așa cum știe românul să facă haz de necaz.” – Gabriela Solomon Alba ca varul si cei 7 zugravi Zicând acestea, Inginera se apropie de masa pe care era așezată Oglinda fermecată, o ridică cu ușurință în aer și zise : -Oglindă, oglinjoară, care mai e dobânda ROBOR la trei luni prin țară ? După care le făcu imediat cu ochiul celor doi zugravi și spuse în șoaptă: - I-am dat întâi ceva ușor, să putem verifica și noi ce răspunde ! Și nu dură mai mult timp decât ar dura între momentul în care ai scăpăra un chibrit într-o găleată plină-ochi cu diluant și cel în care găleata ți-ar exploda între ochi că Oglinda fermecată răspunse cântat : - La BNR, printre nenumărate alte minuni, dobânda ROBOR e doi la sută la trei luni. Iar Albă ca Varul îi spuse triumfător: - Vezi că te-am prins că minți ? E 1,73. Am verificat personal în dimineața asta. - Ce să-ți spun, m-ai dat cu cracii în sus - zise Oglinda cu dispreț. Normal că e 1,73, dar ia și fă tu versuri cu 1,73 dacă ești așa deșteaptă ! ” „Complet înnebunit de spaimă și scăpat o secundă de sub supravegherea lui Valdostana, porcul a rupt-o la fugă. După o urmărire ca în filmele est-europene cu Armand Assante, într-o benzinărie din apropierea graniței, porcul a sărit pe bancheta din spate a unui Mercedes Maybach 600 și a dispărut pe vecie. Poliția a fost sesizată zadarnic. Din cauza nefericitei situații statistice conform căreia 90 la sută din proprietarii de Maybach au ceafa lată și foarte groasă, ca să nu vorbim și de obraz, nici un polițist din lume n-a îndrăznit vreodată să oprească o astfel de limuzină, doar ca să se convingă dacă pasagerul din spate este om sau porc. ” Titi Smeureac, ciobanul freelancer O serie de studii științifice asupra comportamentului uman arată că, înainte de a cumpăra o carte, 47 % din cititori se reped să citească ultima pagină, pentru a vedea dacă opera respectivă merită efortul. Astfel apare situația frustrantă în care cititorii respectivi nu-și dau seama din prima secundă unde se află exact ultima pagină și răsfoiesc febril cartea, ceea ce-i face să piardă timp prețios din viața lor, timp pe care ei ar dori să-l piardă într-un mod mai plăcut. Pentru a vă feri de această neplăcere, aici puteți citi sfârșitul cărții fără s-o mai deschideți deloc! Nu-i grozav? Doru Antonesi „Văd acum, când nu mai am niciun chef de scris, că am uitat să povestesc mai multe întâmplări hazlii, cum ar fi: „Dumnezeiasca minune cu întinerirea babei Helisafta”, „Cele patru păcate ale scoțianului Angus MacDonald”, „Cum a ajuns nea Titi cioban corporatist”, sau „Insațiabila sete de absolut a parapsihopatului Korceaghin”. Dar toate astea, într-o altă carte. Citiți-o întâi pe asta, gen. Că dacă n-o citiți, n-o să înțelegeți mai nimic din ce o să scriu în următoarele. Titi Smeureac Ciobanul freelancer
Cărți,multe cărți.
