Alekzandre Vol.1 Alek obișnuia să zâmbească, acum aproape că nu-și descrețește niciodată fruntea. Zhavia zâmbește în stânga și în dreapta până te scoate din sărite, refuzând să se încrunte. Alek obișnuia să lupte, acum preferă să fie un simplu spectator. Zhavia luptă în fiecare zi, chiar și atunci când nu mai are pentru ce. Alek și-a consumat toată dragostea, iar acum i-a rămas doar ura. Zhavia iubește – răsăritul, orele târzii, ciocolata, copiii –, sau așa lasă impresia. Alek a avut inima frântă și, atunci când a lipit-o la loc, a încurcat bucățile. Zhavia n-a scăpat nici ea de o inimă frântă, dar a manevrat cu grijă bucățile atunci când le-a adunat. Și, cu toate astea, când sunt unul în preajma celuilalt, masca lui Alek cade, iar Zhavia își dă seama cât de multe fisuri i-au scăpat neobservate. Niciunul dintre ei nu vrea să fie văzut așa cum e cu adevărat, dar Alek spune lucruri care o fac pe Zhavia să se încrunte; iar Zhavia spune lucruri care-l fac pe Alek să zâmbească și poate că drumul de la cine naiba ești până la te iubesc nu e chiar atât de lung, dar cu siguranță e... denivelat. Alekzandre Vol.2 Poate că drumul de la cine naiba ești până la te iubesc nu e chiar atât de lung, dar Alek și Zhavia au pornit de fiecare dată cu stângul. Oricât de mult și-au dorit până acum să depună armele unul în fața celuilalt, niciodată nu au făcut-o în același timp. Și, cu toate astea, când sunt unul în preajma celuilalt, Zhavei nu îi mai pasă de siguranța inimii sale și uită să o mai protejeze, iar Alek realizează că ura nu e singurul sentiment care-i curge prin vene. Zhavia îi amintește lui Alek de persoana care era înainte să aibă inima frântă. Alek își dă seama că fata cu veștile proaste s-ar putea, de fapt, să fie miracolul la care a încetat să mai spere. Zhavia decide să nu mai lupte împotriva singurului om care o face să se îndoiască de toate credințele și principiile sale. Alek își dă seama că poate și-a consumat toată ura, iar acum nu i-a mai rămas decât dragostea și că, dacă încearcă, ar putea să se împace cu trecutul. E nevoie de o inimă frântă ca să recunoască o alta și poate că tot așa se și vindecă, făcând schimb de bucăți până când cioburile uneia se potrivesc în cealaltă. Alek și Zhavia decid să depună armele. Și, dacă o fac în același timp, poate că ar putea fi fericiți.
Cărți,multe cărți.
