Ora inchiderii

Adunati de un papusar atotputernic, dar invizibil, in jurul unei mese din cafeneaua Consul, in centrul Bucurestiului de azi, Andrei Ionescu, Luca Hossu, Matei Alupei, Ioan Hristu, Marcu Popoviciu si Augustin Steriu devin beneficiarii unui spatiu ideal care indeamna la introspectie. Calatoria interioara e insotita de o privire lucida pe harta unei Patrii cu un relief istoric accidentat, care a generat si continua sa genereze drame si vinovatii, dar nu si solutii. Descifrat de o memorie capricioasa si de o mereu necesara nevoie de clarificare, anabasis-ul personajelor e de neevitat, obligindu-le sa se raporteze in permanenta la un ideal care poate lua, dupa imprejurari, infatisarea unei iubiri neimpartasite, a unei lumi mai echitabile sau a unei inevitabile lupte cu iluzia. Actori principali sau martori de circumstanta, personajele ajung sa-si dea seama ca singura sansa de a veni in atingere cu eternitatea este trairea, fara rezerve, a prezentului. Pe masura inaintarii spre o ineluctabila Ora a inchiderii, textul se transforma intr-o pasionanta si adeseori surprinzatoare parabola despre lumea in care traim, despre nevoia innascuta de repere, dar si despre capcanele, servitutile si drama cautarii acestora.