Opere XIV. Baudelaire si experienta abisului

?Shakespreare, Baudelaire - si ei au gandit ca noi si nici ei nu cereau decat sa gandeasca la fel ca noi. Voiau sa fie ca toata lumea, ii invidiau pe oamenii care nu aveau nimic in comun cu niste Macbeth, Stavroghin, Kirilov, ar fi dat totul numai sa nu-si dea seama ca arta nu este propriul sau scop si ca abisul nu poate fi evitat. [...] De ce au renuntat brusc sa-si aminteasca de posibilitatile si de limitele artei lor si, stiind ca ataca pe cineva mai puternic decat ei, ca se vor prabusi in cele din urma sub sarcina lor, de ce au incercat, cu toate usile si ferestrele deschise, sa exprime, sa cuprinda inexprimabilul? [...] De ce oare sa ne aplecam cu atata aviditate, cu atata anxietate asupra acestor oameni si sa-i consideram mai «importanti» decat ceilalti, daca nu pentru a citi in ei oglindirea aproape stearsa, dar care straluceste inca pe pielea si in opera lor, a contactului prelungit cu acel lucru extrem, acel apeiron care, altadata, la intoarcerea de pe munte, stralucea atat de tare pe chipul Profetului, incat poporul - ca noi, cei de astazi - a trebuit sa-l roage: «Du-te si vorbeste cu El, in locul nostru, de frica sa nu murim»?? - B. Fondane, Baudelaire si experienta abisului ?Abisul este o tema in care Fondane se regaseste cu propriile lui obsesii si temeri, abisul devine de-a lungul cartii propria lui tema, tema exegetului, nu doar a scriitorului comentat. Nu cred ca exageram deslusind in alegerea si in formularea ei presimtirea funesta a lui Fondane, previziunea lucida a unui rau universal si, totodata, incercarea sa disperata de a conjura acest rau.? - Mircea Martin?Aceasta carte a regretatului Fondane reprezinta mai mult decat un simplu studiu despre Baudelaire si multe dintre paginile sale privesc problema inspaimantatoare a vietii morale din societatea de astazi.? - Benedetto Croce, in Quaderni della ?Critica?, vol. 4, nr. 11, iulie 1948