"Am de gind sa-mi sigilez toate scrisorile si sa le las prin testament, cu clauza sa fie desigilate peste 50 de ani...", glumea Cehov, dupa ce citise un articol inflamat al lui A.I. Goncearov despre dreptul scriitorilor de a dispune interzicerea publicarii postume a unor texte de interes privat. Era sau nu era Cehov constient de valoarea propriilor scrisori in postumitate? Este o intrebare la care raspunsul intirzie. Cert este ca, in numai 29 de ani (scriitorul se sfirsea la 2 iulie 1904), a expediat aproape 4.400 de scrisori. Din lunga serie, acest prim volum selecteaza o parte restrinsa, care are in vedere mai degraba momente din viata literara a autorului, decit detaliile marunte ale vietii de zi cu zi. "Corespondenta este, pentru el, o necesitate vitala. Cehov scrie scrisori asa cum respira. Pentru istorici si sociologi, scrisorile isi pastreaza pina astazi interesul prin valoarea lor de informatie autentica, de traire nemijlocita a realitatilor culturale, sociale si (mai putin) politice ale Rusiei de la sfirsitul secolului XIX. Pentru istoricii literari, scrisorile sunt un bun nepretuit, o cardiograma precisa care surprinde palpitul vietii si al creatiei autorului de geniu, depasind valoarea strict biografica." (Sorina Balanescu) "Intelectualul lui Cehov e un om in care se amesteca cea mai profunda buna-cuviinta de care e in stare fiinta umana cu o aproape fatala incapacitate de a-si realiza idealurile si de a-si pune principiile in aplicare; un om devotat frumusetii morale, bunastarii poporului sau, bunastarii universului sau, dar care nu poate sa faca nimic folositor pentru el; risipindu-si putin cite putin existenta provinciala intr-un abur de visuri utopice, stiind exact ce e bine, stiind care sunt lucrurile pentru care merita sa existi Intr-o epoca in care toti traiesc sub semnul lui Goliat, e foarte folositor sa citesti despre delicatul David." (Vladimir Nabokov)
Cărți,multe cărți.
