O mie si una de femei. Amintirile unui hedonist

Un roman senzual si fermecator, o impletire de povesti care se revarsa tainic una intr-alta, intr-un parcurs plin de suspans. Ion Munteanu construieste cu minutiozitate de arhitect un basm modern care te prinde in vraja lui subtila prin varietatea locurilor si a personajelor, datorita strategiilor seductiei (jocul - cu inaintari si frane - al dorintei), a descrierilor captivante si a miracolului gesturilor mici, dar mai ales prin vibratia voluptoasa a misterului si prin savoarea acumularii unei tensiuni ce se va risipi abia in scena finala. - Cornel Mihai Ungureanu O mie si una de femei. Amintirile unui hedonist este un roman scandalos. Scandalos de bun. Este asemenea unei perechi de catuse de care, repede, ai dori sa scapi. Si totusi, nu ai dori... - Nicolae Marinescu Erotism si tragic, acestea ar fi coordonatele dominante ale cartii. Romanul prezinta viata deloc idilica a unui muzician care a ales sa paraseasca Romania la inceputul anilor saptezeci ai secolului trecut, reconstituita din amintirile acestuia de catre biograful sau, un alter ego al scriitorului. Relatarea, desfasurata la interferenta mai multor planuri epice, surprinde scene captivante, multe de ordin sentimental ori atinse de un erotism pronuntat, in drumul artistului spre glorie. Un roman modern, tulburator, de factura existentialista, ce se construieste prin inchideri care sunt tot atatea deschideri, in alte planuri. Un roman alcatuit din mai multe romane, in definitiv din intrepatrunderea unor destine unice, deseori absurde. Azilul de batrani din nordul Frantei, supranumit ,,Pension?, unde supravietuieste maestrul muzician, este locul de unde pornesc si unde se readuna povestile acestei carti cu final tragic, asa cum pare a fi, indeobste, conditia umana. - Florea Miu