Împletind trecutul și prezentul, Numele mi-l știe vântul spune povestea a două personaje de neuitat, ambele în căutarea familiei și a unui cămin. Emoționantul roman al lui Isabel Allende este atât o mărturie a sacrificiilor pe care le fac părinții, cât și o scrisoare de dragoste către copiii care supraviețuiesc celor mai insondabile pericole – și nu încetează să viseze. Viena, 1938. Samuel Adler are cinci ani când tatăl său dispare în timpul Kristallnacht – noaptea în care familia lui pierde totul. Întrucât siguranța copilului ei devine din ce în ce mai greu de garantat, mama lui Samuel îi asigură un loc într-un tren care transportă copii din Austria ocupată de naziști către Anglia. Băiețelul se îmbarcă singur, neluând cu el nimic altceva decât niște haine prea mari și vioara, în a cărei cutie a ascuns un talisman prețios. Arizona, 2019. Opt decenii mai târziu, Anita Díaz și mama ei se îmbarcă într-un alt tren, fugind de pericolul care se profilează în El Salvador și căutând refugiu în Statele Unite. Dar sosirea lor coincide cu aplicarea noii politici de separare a familiilor, iar Anita, în vârstă de șapte ani, se trezește singură într-o tabără din Nogales. Pentru a evada din realitatea problematică, Anita călătorește în Azabahar, o lume magică a imaginației, unde se poate întâlni cu prea multele ființe și lucruri dragi pierdute în puținii ei ani de viață. Între timp, Selena Durán, o tânără asistentă socială, solicită ajutorul unui avocat de succes în speranța de a o găsi pe mama Anitei, iar cercetările ei o aduc la ușa lui Samuel, un bătrân profesor de muzică.
Cărți,multe cărți.
