? Un volum cu asemenea titlu ar putea vesti un poet blestemat venit prea târziu, dac? titlul nu ar fi o inteligent? ?i melancolic? auto-ironie. Prin contrast, intertitlurile dezv?luie o poft? ludic? ?i o luciditate de excep?ie. Dar nota aparte este dat? de nenum?ratele voci din interiorul poeziei: ironic?, trist?, mu?c?toare ?i critic?. Scriitorul ?tie perfect ce se întâmpl? în fabricile de poezie ale momentului ?i este capabil s? pa?tizeze-parodieze multiple re?ete. Tonul general al prozodiei este unul retro, în timp ce substan?a este stringent actual?. Rezult? o formul? poetic? mereu surprinz?toare, nes??ioas? în setea de rostire. Marius L?z?rescu poetizeaz? ca un ?uvoi în care fiecare pic?tur? reflect? soarele altfel.? Felix Nicolau
Cărți,multe cărți.
