Pare, desigur, o intamplare faptul ca, in culegerea de proze scurte a lui Sorin Titel, Noaptea inocentilor, un titlu cuprinde numele de Iacob, iar altul sintagma „sa urc scarile”. Dar nu mai apare intamplatoare prezenta obsesiva, in aceste proze, a unui anumit element spatial – complet strain hierofaniei scarii lui Iacob –, cu valoare de simbol profan, precum si simbolismul profan-estetic al temei din bucata Ea vrea sa urc scarile. [...] Cum in general motivele spatiale presupun, aici, pustiul, vechiul, intunecosul, labirinticul, deci atribute potrivite noptii dinauntru, titulatura „noaptea inocentilor” incepe sa acopere, semnificativ, toate prozele din culegerea lui Sorin Titel. Am vazut ca aceste motive spatiale nu pot fi reduse ori explicate, in simbolismul lor, prin „scara lui Iacob”, deoarece aspiratia ramane peste tot profana – sa nu ne insele trimiterile metaforice la miturile Bibliei. Profanul capata insa profunzime prin trimiterile metaforice respective la sa
Cărți,multe cărți.
