Nimeni

?Daca tata ar fi trait, spune Virginia Woolf in Jurnal, n-as fi scris nici un cuvant. Pentru ca tata n-a reusit sa traiasca niciodata cu adevarat, pare sa spuna Gwenaelle Aubry in Nimeni, a trebuit sa incep sa scriu. Romanul familial si, mai ales, figura Tatalui reteaza sau, dimpotriva, autorizeaza fantasma scriitoriceasca. A deveni scriitoare inseamna pentru Gwenaelle Aubry a da o voce unui parinte pierdut in propria-i nevroza, inseamna a dialoga cu eurile lui multiple, inseamna a-l autoriza sa existe macar dupa moartea sa fizica. Iar acest dialog ? care ne implica si pe noi, fie ca citim, fie ca scriem ? s-ar putea numi Nimeni asa cum foarte bine s-ar putea numi Noi, toti.? - Simona Sora?Un apreciat profesor de Drept lasa mostenire un manuscris in care, povestindu-si boala (un sindrom maniaco-depresiv), si-a cautat identitatea pierduta. Boala l-a transformat intr-un «nimeni», dar comentariul profund, nuantat, al fiicei, il recompune din mastile ordonate alfabetic. Doua voci, doua vieti decalate, efortul de a ascunde suferinta, de a atinge sau de a pastra normalitatea. O carte tulburatoare, pasionanta, impecabil scrisa, despre legaturi indestructibile de familie, despre granita incerta dintre literatura si proiectiile psihice.? - Gabriela Adamesteanu?Un tata care se straduieste sa se transforme pe sine in nimic. O fiica ce transforma nimicul la loc in tata. Exista atatea carti despre mama in literatura universala. Aceasta este una dintre cartile tatalui. Un abecedar al complicatei iubiri filiale si paterne, transformat intr-o adevarata bijuterie stilistica.? - Svetlana Carstean