Nichita

Pret:

Lei

?Mereu a fost obsedat de solda?i. Mereu i s?a p?rut c? ?i poezia e o boal? grea. Tot o condamnare la moarte. Soldatul î?i p?r?se?te via?a ?i pleac? pe front. Meseria lui e moartea. El î?i pune trupul în fa?a glon?ului ca s? îi apere pe ceilal?i. Dar ?i poetul î?i pune trupul în fa?a mor?ii. Ca s? ce? Tot ca s??i apere pe ceilal?i. Ca s??i apere de ei în?i?i, poate. Nici poet nu po?i fi oricum. Poezia trebuie tr?it? pân? la cap?t. ?i asumat?, cu toat? otrava ei. E pe via?? ?i pe moarte. Meseria soldatului este moartea de glon?. Meseria poetului este moartea de sine însu?i. Poetul ca ?i soldatul nu are via?? personal?. Nu e nici o metafor?. E cât se poate de concret. Nu ne pas? de via?a lor personal?. Unul trebuie s? moar? pentru ceilal?i, civilii. Cel?lalt trebuie s? scrie pentru ceilal?i, nepoe?ii. ?i scrisul e tot o form? de moarte. La?i din tine tot mai mult, pân? nu mai r?mâne mare lucru. To?i viseaz? la gloria poetului. Dar cine ar accepta s? duc? via?a poetului? Cine ar vrea s? tr?iasc? a?a cum a tr?it el? Poezia înseamn? autodistrugere. Hybris. Intensitate. Altfel nu e poezie. To?i ar vrea s? aib? c?r?ile lui Dostoievski, dar cine ar accepta s? fie condamnat la moarte? To?i ar vrea s? poat? scrie ei poezia lui Eminescu, dar cine ?i?ar dori via?a lui? To?i ar vrea s? aib? 11 elegii, dar cine ?i?ar da drumul în gol cum a f?cut?o el? Boala profesional? a soldatului este moartea de glon?. V?rsarea sângelui. Boala profesional? a poetului este moartea de sine însu?i. El se las? ucis de via?a pe care trebuie s? o duc?, pentru a??i putea scrie poezia. Sângele lui care împroa?c? peretele e ca sângele soldatului care se scurge în tran?ee. Asta e moralitatea lui.?   Nichita Hristea St?nescu s-a n?scut pe 31 martie 1933, la Ploie?ti. A fost primul copil al Tatianei (n?scut? Cereaciukina, fiica unui general alb, fugit din URSS ?i refugiat în România) ?i al lui Nicolae, proprietar prosper al unor ateliere de croitorie. A avut o sor? mai mic?, Mariana, ?i o alta, Cristina, înfiat?. Odat? cu instaurarea regimului comunist, familia a pierdut toate propriet??ile. A început s? scrie primele versuri argotice în liceu, sub influen?a lui G. Topîrceanu. În primul an de facultate s-a c?s?torit cu sora celui mai bun prieten, Magdalena Petrescu, dar c?snicia s-a destr?mat repede. A fost remarcat de Paul Georgescu ?i adus în redac?ia revistei Gazeta literar?. A debutat în 1960, cu volumul Sensul iubirii, foarte bine primit, ca ?i cel de-al doilea, O viziune a sentimentelor (1964). S-a c?s?torit cu Doina Ciurea, fost? iubit? a lui Labi?, de care avea s? se despart? în 1965, când s-a îndr?gostit de poeta Gabriela Melinescu, al?turi de care avea s? tr?iasc?, pân? în 1970, o dramatic? poveste de iubire. Au urmat o serie de c?r?i care l-au impus drept cel mai important poet român postbelic: Dreptul la timp (1965), 11 elegii (1966), Oul ?i sfera (1967), Laus Ptolemaei (1968), Necuvintele (1969), În dulcele stil clasic (1970), Belgradul în cinci prieteni (1972). A dus o via?? boem?. În jurul numelui s?u a luat na?tere o legend?, pe care a alimentat-o printr-o gesticula?ie histrionic?. Apartamentul din Pia?a Amzei a devenit un loc public, pe unde se perindau sute de scriitori ?i arti?ti. A avut parte ?i de recunoa?tere interna?ional?: în 1975 a primit Premiul Herder, în 1979 se afla pe lista scurt? a candida?ilor la Premiul Nobel, în 1982 i s-a acordat Marele Premiu ?Cununa de Aur? la Struga. A avut probleme tot mai mari cu s?n?tatea. Ultimele c?r?i (Epica Magna, Operele imperfecte, Noduri ?i semne) au fost primite cu destule rezerve. S-a c?s?torit, în 1982, cu Dora. A avut parte, cu ocazia împlinirii a 50 de ani, de o s?rb?torire na?ional?. A murit la 13 decembrie 1983, în urma unei crize hepatice. Alte titluri pentru Bogdan Cre?u (autor): Cornul inorogului (2021) , Polirom Inorogul la por?ile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir (2021) , Cartier Zon? complice (2021) , Cartier

Carți de acelaș autor: Bogdan Cretu