Totul a inceput de la scrisoarea catorva dintre ?elevii lui Gabriel Liiceanu?, adresata in luna mai a anului trecut unor oameni de cultura presupusi a fi avand ?afinitati elective? cu cartile sale. Prilejul? Implinirea unei varste la care se presupune ca un ?indragostit de gandire? ajunge sa se coaca. ?Nu vom fi ipocriti, spunandu-va ca nu despre un omagiu este vorba. Si, totusi, nu la un «volum omagial», care cuprinde texte despre persoana celui aniversat, va invitam sa participati, ci la o carte care porneste de la intrebarile cuiva care s-a mirat cu toata fiinta, crezand ca ele tintesc chiar in punctele-cheie ale existentei omenesti, atat de enigmatica in fond.? Avem asadar dinainte o carte a intrebarilor. O carte a intrebarilor, poate ca a unor intrebari recurente, dar preluate mereu in jocul altor minti si devenind astfel replici ale unui dialog privilegiat. Aceleasi intrebari asadar, dar nu si aceleasi raspunsuri. Si atunci, deopotriva, avem inainte o carte a ra
Cărți,multe cărți.
