"Cu mort dupa om, poezia actuala se indeparteaza tot mai mult de zona deja saturata a exhibarii intimitatilor, a trupului biografic si a autofictiunilor versificate. Obiectivarea discursului, adoptarea unei perspective extime, deschiderea spre cultural si social in defavoarea modei sondarii fondului traumatic asa-zis individual singularizeaza acest volum de "a-poezie" si ii confera acea forta care doar din singuratate poate irumpe. Subtil teoretizanta si deseori imnica, autosubversiva si autosubminanta, polemica in subteranele ei si ironica in literaritatea ei, indreptata impotriva a tot ceea ce s-ar putea structura ca ideologie, mort dupa om vorbeste, in fond, despre alienarea pe care omul a trait-o incercand sa se supuna ideii de om." (Teodor Duna)