Inteligenta este prin natura ei lucida si rece; intelepciunea nu poate fi decat calda si intelegatoare. Inteligenta nu poate sa nu separe; intelepciunea trebuie sa uneasca si sa infrateasca fapte si stari altminteri distantate si contradictorii. Inteligenta este marginita pentru ca refuza sentimentul, in timp ce intelepciunea dezmargineste tocmai pentru ca-si integreaza sentimente precum altruismul si generozitatea, bunavointa si ingaduinta, compasiunea si iertarea, recunostinta si grija. Iar daca plecam de la premisa ca imaginatia ipotetica, de pilda, este ?motorul inteligentei? - dupa cum excelent demonstreaza Radu J. Bogdan in cursurile lui de Filosofia mintii, atunci putem admite ca exista o buna-vointa categorica ca motor al intelepciunii. Intelectualul doar intelegent poate fi un ?ticalos istet? - stim asta de la David Hume incoace -, dar intelectualul intelept in chip activ nu poate fi decat impotriva ticalosiei, lasitatii, mitocaniei, indiferentei sau cinismului. Stricto sensu, inteligenta este personala, pe cand intelepciunea este cu adevarat publica.
Cărți,multe cărți.
