Inteligenta este prin natura ei lucida si rece; intelepciunea nu poate fi decat calda si intelegatoare. Inteligenta nu poate sa nu separe; intelepciunea trebuie sa uneasca si sa infrateasca fapte si stari altminteri distantate si contradictorii. Inteligenta este marginita pentru ca refuza sentimentul, in timp ce intelepciunea dezmargineste tocmai pentru ca-si integreaza sentimente precum altruismul si generozitatea, bunavointa si ingaduinta, compasiunea si iertarea, recunostinta si grija. Iar daca plecam de la premisa ca imaginatia ipotetica, de pilda, este ?motorul inteligentei? - dupa cum excelent demonstreaza Radu J. Bogdan in cursurile lui de Filosofia mintii, atunci putem admite ca exista o buna-vointa categorica ca motor al intelepciunii. Intelectualul doar intelegent poate fi un ?ticalos istet? - stim asta de la David Hume incoace -, dar intelectualul intelept in chip activ nu poate fi decat impotriva ticalosiei, lasitatii, mitocaniei, indiferentei sau cinismului. Stricto sensu, inteligenta este personala, pe cand intelepciunea este cu adevarat publica.