O carte de aur a literaturii franceze pentru copii.
Micutul Nicolas e grozav!
Cine zice ca micutilor nu le place scoala? Nicolas si prietenii lui nu se distreaza nicaieri mai bine ca acolo. Desi se rafuiesc adesea, pana la urma, orice s-ar spune, gandesc la fel, asadar se inteleg. Ce il uimeste insa pe micutul Nicolas e cum de cei mari nu reusesc sa inteleaga niciodata nimic.
Fragment din volumul "Micutul Nicolas" de Goscinny, Sempe:
?I-am explicat ca vreau sa cumpar flori pentru mama, la care el mi-a zis ca lui i-ar fi placut mai mult sa-i iau ceva de mancare, o prajitura, bomboane sau vreun caltabos. Dar cadoul nu era pentru el, asa ca nu l-am bagat in seama si i-am tras si-un gol. Am castigat cu 44 la 32.
Am plecat de la scoala, iar Aristide a venit cu mine la florarie, mancand pe drum din jumatatea de corn cu ciocolata care-i ramasese de la ora de gramatica. Am intrat in florarie, mi-am pus toti banii pe tejghea si i-am zis doamnei de-acolo ca vreau un buchet de flori mare cat casa pentru mama mea, dar sa nu fie begonii, pentru ca avem o gramada in gradina si n-are rost sa mai cumpar si eu.
? Vrem ceva deosebit, a zis Aristide, dupa care s-a dus sa-si bage nasul in florile din vitrina, sa vada daca miros frumos.
Doamna a numarat banii si mi-a zis ca nu poate sa-mi dea foarte-foarte multe flori. Ma cam bosumflasem. Asa ca doamna s-a uitat la mine, a stat un pic pe ganduri, mi-a zis ca sunt un baietel dragalas, m-a batut usor pe crestet si apoi mi-a spus ca se rezolva. S-a apucat sa aleaga flori si din stanga, si din dreapta, iar la sfarsit a mai pus si o groaza de frunze verzi. Iar asta chiar s-a nimerit sa fie pe gustul lui Aristide, pentru ca frunzele semanau cu legumele din rasolul de vita, asa zicea el. Doamna facuse un buchet grozav de cochet si mare cat casa. Apoi l-a invelit intr-un celofan care fosnea si mi-a zis sa-l duc cu grija. Aristide terminase de mirosit florile, asa ca am luat buchetul, i-am multumit doamnei si-am iesit.
Nu mai puteam de bucurie, eram tare mandru de buchetul meu... Si tocmai atunci ne-am intalnit cu Gil, Lothar si Rufus, prietenii mei de la scoala.
? la uitati-va la Nicolas! a zis Gil. Zici ca-i prostanac cu florile alea dupa el!
? Ai noroc ca am mainile ocupate. Altfel, iti trageam una de vedeai stele verzi! i-am zis.
? Da sa tin eu florile, sa-i tragi tu una lui Gil, mi-a spus Aristide.
Asa ca i-am dat buchetul lui Aristide, iar Gil m-a pocnit. Pe urma ne-am luat la bataie, dupa care mi-am zis ca e cam tarziu si ne-am potolit. Dar a trebuit sa mai raman un pic, pentru ca l-am auzit pe Lothar zicand:
? Ia uitati-va la Aristide! Acum zici ca el e prostanacul cu florile alea!
Si-atunci Aristide i-a tras o lovitura zdravana cu buchetul de flori drept in cap."
Cărți,multe cărți.
