„În ultimele decenii s-au efectuat ample cercetări pri-vind domnia lui Ștefan cel Mare și Sfănt, fiind vorba atât de marele voievod, cât și de politica sa internă și externă, de programele sale politice, culturale și ecleziastice. De cele mai multe ori, în istoriografia românească, în centrul atenției investigațiilor dedicate acestei perioade s-a aflat personalitatea lui Ștefan cel Mare cu capacitatea sa ieșită din comun de a examina și de a lua decizii, de a acționa în multitudinea de situații și probleme, pe care i le-a pus în față viața, istoria cu multiplele lor fațete în condiții de pace, de război și multe alte împrejurări și activități. Cu toate acestea, continuă să rămână neelucidate un șir de aspecte privitoare la această epocă, în special, în cele ce țin de personalitățile din anturajul direct al voievodului și al curții sale. Scoatem în evidență aceste din urmă aspecte, deoarece voievodul a putut să se manifeste din plin, pe cele mai diverse planuri, nu numai datorită calităților sale personale, dar și prin contribuția și activitatea unui anumit cerc de mari bărbați ai Țării Moldovei, care s-au format și s-au manifestat în calitate de înalți demnitari de stat, de comandanți militari, de oameni de cultură, care, prin efortul lor conjugat de susținători ai lui Ștefan cel Mare, au dat acea strălucire epocii, al cărei ecou se face simțit până în zilele noastre”. (Valentina Eșanu)
Cărți,multe cărți.
