Pe dealul lor cel însorit, Lupul cel Mare și Lupul cel Mic descoperă o portocală. Rotundă, delicată, strălucitoare. Lupul cel Mare vrea s-o mănânce. Lupul cel Mic vrea s-o mângâie. Însă preafrumoasa portocală se rostogolește la vale și se pierde undeva, departe. Plecat în căutarea ei, Lupul cel Mic se pierde și el. Dar un Lup Mare nu-l poate lăsa singur prea mult pe un Lup Mic. Se vor regăsi, dar pe un alt deal, parcă mai înalt, și sub un alt copac, parcă mai mare.Lupul cel Mare a fost cel care a cules-o. De aproape, era și mai rotundă decât își imaginase. Și mai delicată. Și mai strălucitoare. Lupul cel Mare vru să muște din ea, dar văzu privirea tristă a Lupului cel Mic. Lupul cel Mare se uită la frumoasa portocală, oftă, apoi i-o aruncă Lupului cel Mic. Acesta zâmbi și întinse mâinile s-o prindă. Preafrumoasa portocală îi atinse ușor urechile, căzu în iarbă, se rostogoli la vale, străbătu câmpul întins și se pierdu departe de tot, într-un fel de pădure cum Lupul cel Mic nu mai văzuse. Lupul cel Mare aruncase portocala prea tare.
Cărți,multe cărți.
